Poezie
ascultă cum ninge (I)
1 min lectură·
Mediu
ninge tu ascultă cum ninge
și neliniștea mea e plină de tine și are degete subțiri
ca niște foi de țigară prin care dacă te uiți cu atenție
poți vedea cum eu deschid fereastra și
stau așa împietrită
ai zice că aștept o mișcare pe tabla de șah numai una
care se face o dată în mileniu
II.
ninge și nu văd nimic
ninge
stau și mă bucur de fiece fulg
îmi scot mănușile cizmele blana ciorapii îmi ninge pe unghii
ce cald e descheie-mi nasturii încă puțin
să îmi ningă pe inimă
am complicații
și eu cu încălzirea asta globală
ninge ninsoarea ca un cântec de leagăn
ce să facem într-o lume ca asta
dacă moș crăciun superman etcaetera nu există
ninge pe mine pe tine cu inspirație mare ninge pe toți
pe toți porumbeii și pe toți corbii
din piața cutare și cutare
și din parcul catedralei
de aici și de dincolo
și de pe aiurea
și vine încă multă ninsoare fără probleme în vămi și ninge
ninge
atomic
total
pe toți sfinții
și pe toți diavolii
III.
ninge și timpul pare un bărbat îngândurat
în fața căruia zădarnic
se străduiesc să danseze la bară stripteuzele
08.01.08
066.693
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 199
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “ascultă cum ninge (I).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/1762215/asculta-cum-ninge-iComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
da, zilele astea chișinăul s-a înfofolit bine în zăpadă. fulgi mășcați. dar s-a încălzit cică. de la minus 20 ieri pînă la minus 2 azi. îmi este ușor să-mi imaginez orașul de pe acoperiș că-l văd zilnic de sus.
îmi plăcu descuamarea de haine în raport cu îmbrăcarea pămîntului în alb și cum fulgii cad ca o purificare/imaculare peste tot, fără excepții. asta ar fii ideea de bază, conclusivă. anume iertarea. și ninsul pe inimă . și superman, așa, la o margine de clădire, proiectînd zboruri eroice. plăcut.
a 85-a cetitoare.
îmi plăcu descuamarea de haine în raport cu îmbrăcarea pămîntului în alb și cum fulgii cad ca o purificare/imaculare peste tot, fără excepții. asta ar fii ideea de bază, conclusivă. anume iertarea. și ninsul pe inimă . și superman, așa, la o margine de clădire, proiectînd zboruri eroice. plăcut.
a 85-a cetitoare.
0
\"stai și te bucuri de fiece fulg pe fiece unghie\", am perceput ca o individualizare a fiecarui fulg, albul devine divizibil. Am surprins imaginea unei ninsori și peste lucrurile albe, sfinte, si peste cele negre.
As merge mai departe cu ideea, imaginand o ninsoare si peste Eden și peste întuneric, simultan, invaluitoare ca si cum nu ar mai exista 2 lumi: de sus si de jos, ci doar un Acum, un prezent dus pana la amnezie, ca o lunga ninsoare.....
Placuta ideea trecerii ninsorii prin vami, dezorganizat, haotic chiar, prevestind un asediu asupra orasului, asupra oamenilor........
As merge mai departe cu ideea, imaginand o ninsoare si peste Eden și peste întuneric, simultan, invaluitoare ca si cum nu ar mai exista 2 lumi: de sus si de jos, ci doar un Acum, un prezent dus pana la amnezie, ca o lunga ninsoare.....
Placuta ideea trecerii ninsorii prin vami, dezorganizat, haotic chiar, prevestind un asediu asupra orasului, asupra oamenilor........
0
un text care cred că mizează pe scandarea care îi reușește repetării lui \"și\". dincolo de construcția firavă și de un anumit calin al spunerii, de ironia pe care o încearcă prea brusc acea încălzire globală, personal îmi lasă impresia unui discurs doar terapeutic, cu un final care aduce împreună două zone de sens parcă prea indiferente una alteia - atomicul și simbolistica antitezei sfinți/diavoli.
0
In primul rand mi - a placut titlul. Asa. Simplu.
Cred ca toti ne dorim un bloc zgarie nori care sa inlocuiasca banalitatea blocului nostru de 4 etaje si 5 nivele cu vecini mult prea putini pentru a deveni invizibili pentru ei.
Romantismul? Un animal pe cale de disparitie.
Ninge. Pentru cat timp ne vom mai bucura de asta? Cat ne va permite incalzirea globala.
Cred ca toti ne dorim un bloc zgarie nori care sa inlocuiasca banalitatea blocului nostru de 4 etaje si 5 nivele cu vecini mult prea putini pentru a deveni invizibili pentru ei.
Romantismul? Un animal pe cale de disparitie.
Ninge. Pentru cat timp ne vom mai bucura de asta? Cat ne va permite incalzirea globala.
0
o reverie narcisista, scrisa cu pauze de stiri si cafea. \"multă ninsoare fără probleme în vămi\" ar trebui sa fie in alta poezie.
0

Cetit plăcut,
cu scuze pentru deranj,
al 73-lea cetitor,
anton înzăpezitul