Doina Cristian

Una peste alta sunt împăcată. Mă bucur Că soarele zâmbește cu gura până la urechi , Că pisicile leneșe stau tolănite la picioarele mele, Că vara îmi încălzește inima, Că am cunoscut într-o

Nu de tine mi-e dor, Ci de mâinile tale mişcându-se, În ritm perfect ondulat Pe clapele pianului, De sunetele pe care ciocănelele Lui le fac, atingând mecanismul de funcţionare, ( Ştiinţa

Ce bine vine liniştea într-o cameră, singură, După cutii şi străzi ticsite cu oameni. O simt aşezându-se în straturi succesive, sigură, Pe ea şi pe scopul urmărit, fără patimi. Strat cu strat,

Visez. Am agonia depărtărilor. Răstălmăcesc prezentul, Îl cocoloşesc şi-l arunc Cât mai aproape de nimicul Ce mă leagă de tine. Un gând suprapus Îmi spune să nu mai privesc Spre nimic din ce

Sylvia Plath vorbește despre un superb buchet de lalele roșii ca de o pată de sânge dureroasă și eu încep să simt cum cerul albastru, perfect, de vară, îmi intră în ochi. Dumnezeu a zis să se facă

O țigară fumată într-un geam de bloc de cartier. Plus încă o sută. Un sărut rece într-o gară. Vii? Da da. Un telefon care sună în gol. Despărțire într-o doară. Un ceai rece într-o cafenea

Mă uit în decolteul tău vulgar Și văd că ți-ai luat fular Mă atinge o stare de euforie Sună-mă. Soarele se dădea în bicicletă Și luna era sofisticată și cochetă Mă stresează cum ne sfidează

Absența soarelui Tristețea timpului Încercarea gândului Totul e obsesie Totul e absentța Totul e tristețe Totul e încercare. Și rostogolindu-se, cufundându-se, pierzându-se ca într-un

Þin un măr în palmă. Mă uit la el și mai Că-–mi vine să-–l mușc Dar îmi amintesc că trebuie Să-ți dau și ție jumătate. O jumătate din jumătatea Jumătății jumătății mele. Înțelegi? Și m-–am