Doina Cristian

Uite ca acum am gasit greselile pe care spuneai ca le-am facut la text. Prea mult spatiu la despartirea cratimelor...Le-am corectat. Si tot primeam mesaje ca trebuie sa-mi corectez greselile si eu foarte sincera, eram intrigata, caci stiam ca nu am facut nici una.
Profit de citirea poeziei tale \"Umbra\". Multa sensibilitate, iubire si emotie stransa toata in esarfa rosie ca focul pasiunii, indipensabila gatului ei, legand totusi ochii tai. Cruda si frumoasa e femeia! Dar cred ca tu stii toate astea deja.

Ma asteptam la un text cu adevarat vulgar si descopar sensibilitate, tristete intunecata intr-o rima pe care nu speram s-o mai intalnesc in secolul XI secolul vitezei. Frumos. Oare de ce l-ai trecut la texte vulgare?

\"E atata liniste in jur incat auzi cum creste iarba\" spunea Nichita. Poate linistea este intru natura a gazelor, a pasarilor si a animalelor iar tacerea intru umanitate. Nu pot sa stiu cu certitudine asta, dar \"Întotdeauna mi-am dorit să țin în mână inima trandafirului albastru, înconjurat de privirile toamnei\" este intru frumusete poetica.

...barbatul, prin ce trebuie sa treaca pentru a fi iubit. Cred ca toti trecem prin asemenea facaturi mai mult sau mai putin ortodoxe...mai mult sau mai putin moderne.

Da, cam asta era ideea. Jumatatea ta, jumatatea mea, creaza intregul perfectiunii iubirii.

Draga Laur Alb sau daca pot sa -ti zic Laurici...tu ma cunosti foarte bine si se pare ca ai inteles adevaratul secret al poeziei. Dar sa nu mai spui la nimeni.

In primul rand mi - a placut titlul. Asa. Simplu.
Cred ca toti ne dorim un bloc zgarie nori care sa inlocuiasca banalitatea blocului nostru de 4 etaje si 5 nivele cu vecini mult prea putini pentru a deveni invizibili pentru ei.
Romantismul? Un animal pe cale de disparitie.
Ninge. Pentru cat timp ne vom mai bucura de asta? Cat ne va permite incalzirea globala.