Poezie
Departe !
2 min lectură·
Mediu
PROLOG:
Am renunțat la strofe, de BAN îmi este frică
Nu vreau să mă jigniți, nu vreau să-mi țineți pică
Aș vrea voi să citiți, cea-fată ce-ar păți
Pe mine-n ochi acuma, nu m-ați putea privi.
----------
Picioare să nu ai și mâinile să-ți cadă
Și noul tău prieten eu vreau ca tot să vadă
Să plângă și să strige că el tot te iubește
Că tot ve-ți fi împreună, uniți veți fi cerește.
După chinuri, suferințe, păcat că moartea veni
Acea moarte mi-a luat plăcerea, pe tine a te privi
Distrusă ești și așa vei fi, indiferent de stare
Pădurea fie al tău lăcaș, pădurea cu răcoare.
Iubirea voastră-i mare, semnată pe o stea
Iubirea mea e mică dar măcar e a mea!
Moartea este acum singura mea scăpare
Și cea mai bună parte: nici măcar nu mă doare
O moarte lină, liniștită, asemeni cu a ta.
O moarte pură, inocentă, să simt că e aievea.
Și moartea iată vine, triumfătoare-n șa
Ea vrea să mă disrugă, a bestializa.
O rog frumos, o rog eu calm, să fie liniștită
Îi spun că e periculos, că poate fi privită
Și treaba ce o are acum să o termine,
Să uit de tot din jur, să uit de tot de mine
O coasă-nfiptă-n spate e tot ce îmi doresc
Mi-e frică de lumină, mi-e frică să privesc
Să strig acum eu nu mai pot, eu nu am jugulară
Respir acum, e cam posibil, pentr-o ultimă oară.
Aerul pe nas îmi intră și eu simt că mă doboară
Dar nasu-mi parcă e astupat acuma cu o bară
Forțez din nou și tot încerc ca aerul să intre
Dar nu mai pot și nu mai pot, sunt numai oseminte.
Aceeași stare noi avem, o stare de uitare
Plecați suntem pe alt tărâm, trimiși într-o plimbare
Depărtat eu sunt de tine și așa vreau să rămânem
Nici o vorbă de acuma, eu nu vreau să ne mai spunem.
Un iad are fiecare, doar un loc de-nmormântare
Excepția vei fi doar tu, cu morminte-n orice zare
Mulțumit eu sunt de mine, fericit eu acum sunt
Că peste al meu mormânt bate-acum un roșu vânt.
011.828
0
DC