Poezie
Împăcare
2 min lectură·
Mediu
O rază de lumină ai fost în a mea viață,
Lămâia mea cea dulce ce-mi taie orice greață
Un clin de portocală acum ai devenit,
Amar și mic, nesincer, nu merită privit.
Împreun-am face totul, chiar tot ce îți dorești
Vei ști tu oare cum e, continuu să iubești?
Să ai o-nflăcărare în sufletu-ți pustiu
Vidat de toate cele, dar eu în el să fiu.
Oare sunt eu egoist că-n minte te tot am?
Că-n gânduri mereu mi-ești când tot privesc pe geam?
De ce nu simți ca mine, ferice tot să fii,
Să nu te afunzi într-una în gânduri prea pustii?
Nu știu dacă o șansă, frumoaso, tu mi-ai da
Gândește-te la mine, la când ai fost a mea
Și mintea-ți luminată să te facă să-mi zici
Că a mea fericire tu nu ai să o strici
De ce nu vii la mine, cu fața luminoasă
Să strigi în gura mare că-n minte mă tot ai?
Că nu e întâmplare că lângă mine stai..
Că-ntr-una ți-a fost frică, că-ntr-una te-ai gândit
Credeai că fără tine, eu tot sunt fericit..
Te rog dă-mi o soluție, alegerea s-o faci
Să vii în fața mea și-n negru să te îmbraci
Căci negrul este, știi, culoarea-mi preferată
Ce scoate-n evidență surâsul dintr-o fată
O prezență feminină ce e-mbrăcată-n negru
În stânga cu o floare și-n dreapta cu un sceptru
Zâmbind ușor la lună, cu ochii mici și negri,
Zâmbind superb la mine, aflându-ne-ntre cedri...
Refulat am fost cândva, nu demult, dar mi-a trecut
Oh ce gânduri mult prea rele, eu în minte am avut
Eu prea sadic tot gândeam și retoric reflectam
Refulând în mine însumi la tot ce eu nu aveam.î
002.088
0