Poezie

Suflet Pierdut

1 min lectură·4 ianuarie 2006

Mediu

Îngropat sunt, într-un cimitir de suflete pierdute

Și viața mi s-a scurs odată cu a ta viață

Deși mort acum eu sunt, nu cred că mai rezist

Mi-e frig și somn și sete.Mi-e lene și mi-e greață.

Mă uit în jur, privesc cu drag

Lăcașul meu e rece,

Sicriul meu e bleag.

Grabnic trecu timpul,

Rapid viața se scurse..

Prea mult am suferit

Prea mult mintea-mi se duse..

Gândit-am eu prea mult, prea mult este posibil

Regret acum, regret și ieri, eu nu sunt intangibil

Continuu mă gândesc: al meu timp tot trece,

Lumina încă-i stinsă. Sicriul încă rece.

Hai, tu, Serapis, deschid-al meu sicriu

Hai scoate tot din mine, măcar tot ce e viu

Oasele ușor dezbracă-mi, sărută-le încet și lin

Hainele ușor aruncă-ți si bea, te rog, și niște vin.

002.416

Radu Victor. “Suflet Pierdut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-victor/poezie/158766/suflet-pierdut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.