Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
@leonard-ancuta
Poezie

polul frigului

pt M.

3 min lectură·
Mediu
fiecare zi e tot mai apăsătoare cerul e o glastră aerul
e pământ de flori eu sunt un rizom de orhidee sălbatică îngropat
cu mîinile afară atât doar cât să-ți simt atingerea tălpilor
lucrul acesta mă face să mă însămînțez în mine să înfloresc în interior brusc asemenea unei ciuperci atomice după care mă resorb până la dimensiunile unui punct
pe care îl vei pune pe litera I de la începutul cuvântului care conține în sine toate cuvintele din lume.
ar putea fi marți însă ar putea fi oricare altă zi care durează cât o săptămână cât un an cât o viață un răsărit dimineața
atunci beau lapte din țâțele luminii din sfârcurile soarelui & o moarte seara cu luna pe piept ca o lumânare de bun rămas de bun venit sau mai vedem noi zi de zi o marți care se repetă
o funestă harababură a timpului care greșește sensul direcția conturul umbrei mele
mă umple cu toate minutele & orele & lunile fără sens & fără fără & zilele sunt niște văduve negre care se devorează unele pe altele în timp ce eu aștept învingătoarea prizonier într-un păienjeniș de sîrmă ghimpată & tremur.
mi-e frig
nu e normal acest lucru pentru început conștientizez că tot absolut tot frigul e afară
în mine este căldura pe care ai lăsat-o la plecare dar sunt convins că pe aici bântuie un demon un savant descreierat care modifică încontinuu sistemele de valori celsius / fahrenheit / kelvin & sunt două grade absolute în ochii mei
privirea mea curge asemenea unui ghețar săpând crevase adînci în căușele palmelor & acesta este momentul în care strâng lenjeria de pe patul în care ne-am iubit & o fierb & o infuzez & beau licoarea cu evlavia unui mucenic primit de curând în calendar
degetele îmi cad
mâinile îmi cad
părul îmi cade
inima crapă ca o boabă de fasole uitată pe aragazul pe care fierb amintirile tale
poza ta e o iarnă în care mă simt ca toamna când plouă cu săptămânile & ca vara când e atât de cald încât mi se lipesc pleoapele
precum primăverile în care ninge necontenit abundent ninge ca uitarea ninge pînă orice zi de duminică din iunie este o marți nenorocită din ianuarie
&
ceasurile bat invers tac-tic & ora nouă e ora 3 noaptea & am scos cu unghiile toată aroma ta din pereți
am inhalat patul televizorul cada chivetele closetul lumina din becuri dar în continuare e atât de frig încât afară pare atât de cald iar oamenii se dezbracă își decapotează mașinile
pleacă în alpi & morții din cimitire au ieșit la plajă
lumea e de ciocolată neagră
eu sunt atât de alb încât toate busolele mă arată
poate ai să găsești și tu drumul
085.855
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
459
Citire
3 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “polul frigului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/1762146/polul-frigului

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
da, Leonard, ai început să te iei în serios, ai lucrat pe text, interior-exterior, până când te-ai pliat sau l-ai pliat pe tine-eul-scriitor, încât pot, ca cititor, să simt pulsul scriiturii fără să mă \"deruteze\" gândirea din spatele ei. și, mai mult, l-ai structurat gradat, semantic, secvențial ca planuri, coerent ca mesaj. ici-colo derapaje fine spre formulări (voit?) naive: \"ar putea fi oricare altă zi care durează cât o săptămână cât un an cât o viață un răsărit dimineața\", sau câte o scăpare ca \"lapte din țâțele luminii\" (preaîntâlnit), \"căușele palmelor\" (firesc), sau o mică neatenție (\"că că absolut tot frigul\"), un final previzibil (ultimul rând), nu mă (mai) împac (sunt deja saturată de folosirea) cu simbolul &, însă remarc liniatura textului, modul de a-l prelucra intern și grija de a-l transmite cât mai acurat, cumva chiar grija pentru receptarea lui de către lector. Am apreciat și cum ai trecut prin evacuare - internalizare - reconstrucție, prin senzorialul vidat și redefinit, din final, precum și accentul pus pe devorare, la început.
Bun, te voi citi mai departe, las semn când ceva îmi spune că este esențial.

Ela
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
ma bucur ca tecstul meu se recepteaza exact asa cu mi-am dorit, ceea ce inseamna ca cel putin odata am reusit sa fac ceva bun. e adevarat unele din exprimari sunt voite, chiar am stat sa ma gandesc la formularea cu tatele luminii, insa pana la urma am decis ca merita pentru mesaj fiindca mai incolo revin asupra ingurgitarii luminoase. in ce priveste neatentia ca ca o sa o corectez chiar acum.
o zi buna in continuare si La multi ani!
0
@ecaterina-stefanEȘEcaterina Ștefan✓
din start încerci caracterul transfigurării imaginilor concretizate înspre sine. fixezi decorul ce treptat se va combina cu fiecare obiect. transcedere înspre suprafață/exterior, spre accentul aprins - floarea,. transformarea însă nu se oprește aici, din contra, își mărește dinamica, intensitatea, ritmul - răsucind planurile. înflorește/se resoarbe concentrînd atenția, pînă la urmă, asupra cuvîntului. rotind elementele din plan secund în jurul unor realii legate cu trup și suflet. revii în prezent, aduci aer confesiv apelînd și pledînd pentru delimitarea timpului și simultan racordajul viață/moarte. tensiunea, riscul, întunecarea spontană. de parcă ne-am grămădi cu toții în ungherul filmului de groază așteptînd ziua fatală. spațiu cald - spațiu rece. confuzia între interior/exterior, imposibilul aparent, nu numai paradoxal. trimite fiori, senzație de destrămare etapizată. combinația reușită a trei anotimpuri în a reda o stare. adică și lacrimi (toamna), statornicie versus amintirea practic înghețată (iarna), căldura plăcut pătrunzătoare (vara). drept cauzalitate a scurgerii în trecut, anterior proiectate, vine inversarea acelor de ceasornic, garadație crescătoare spre început. necesitatea de căldură. imposibilitatea de a o lua din lucrurile din jur. suprasaturația semenilor cu ceea ce îi lipsește personajului. dezechilibru ce aduce neordinarul spărgînd liniaritatea. în final, pozitiv remarc contrastul evident eu/lume/ambient. plăcută libertatea textului și mai ales exprimarea, cum ai legat, cum ai construit. și puterea ei de a reda starea dincolo de cuvînt, înspre simțire.
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache✓
Leonard, deși scrii despre polul frigului această poezie arde.Arde prin ciuperca atomică, prin lumânare, prin cuibul de \"rândunică\", fiert, infuzat, băut, arde ca o boabă de fasole uitată pe aragaz, dar mai presus totul arde și se omogenizează prin vălmășagul anotimpurilor atât de fierbinți în amintirea ta, deci în prezentul tău.Nu este o poezie despre polul frigului ci despre rugul arderii...motivul...
Felicitări pentru ținerea fermă în mâini a dărlogilor acestei poezii care sare ca un armăsar de rasă
Cu prietenie
PP
0
@cristina-sirionCSCristina Sirion✓
Am inceput sa citesc (recunosc) cu indoiala, gandeam \"o sa fie stufos\", ma pierdusem in forma cu o superficialitate de care mi-e absolut jena si ma gandeam cum voi face sa indulcesc comentariul. Nu e cazul, mi-a placut mult. E pezie cu estetica fara prejudecati, sunt nenumarate metafore care m-au facut sa tresar pur si simplu. Singura care mi s-a parut ca ar fi putut lipsi a fost \"morții din cimitire au ieșit la plajă\", dar apoi am vazut \"lumea de ciocolata neagra\", cumva are ceva crud si atat de plastic incat n-as renunta la ea pentru nimic in lume. E genul de poezie pe care e pacat s-o diseci, are o armonie fantastica citita dintr-o rasuflare. Nu i se potrivesc defel calificative de tipul \"frumoasa\", mi se pare ca o esenta pe care o prinzi intr-un moment de gratie. Reverenta.
0
@nica-madalinaNMnica mădălina✓
renunțarea asta la teribil (deloc artificial oricum, dar abundent în alte texte), cum și grija pentru structurare (care nu fură din zvâc și nici din sinceritate, nu în sens biografic sau confesiv), pieptănarea de șiretlicuri (chit că se păstrează semnele acelea), cam asta pot spune pe moment că remarc. și coagulează - la nivel intern, firește, cum dărâmă pereții dintre text și cititor.
0
@catalin-pavelCPCatalin Pavel✓
prima strofa ridica nivelu prea sus si restu textului nu se mai tine dupa ea, cu exceptia genialo-sarjatului (care zici ca-i scos din Torgny Lindgren) ceai de cearsafuri. C.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
atentia voastra pentru acest tecst inseamna o si mai mare onoare pentru mine. va multumesc cu plecaciune pentru semnele lasate, fiti fara grija am pus langa inima fiecare cuvintel. va astept cu drag ori de cate ori aveti placerea!
0