Poezie
Ne freacă ridichea. Avioanele pilotate. Reperul
1 min lectură·
Mediu
se deplasează. mică, extrem de, o particulă de concepție incalculabilă
prinde distanță. literele robotesc pe foaia de hîrtie. sfîrîie în mișcare,
degetele îmi privesc gîndurile. degetele îmi asistă gîndul 1. o clipă și moare
mi-e groază cînd gîndurile vor rupe elicea. sufletul din ele va fi posedat.
să-mi iasă din cap armonizarea profilactică. nu-i posibil să încleiez cioturile
nici s-o centrez, nu pot. construcția indică că a fost dosit ce-i acum la vedere
de la bucurești la constanța nu se mai știe. Sublimă Siberia. E aici. Vino aici
am ghete de zăpadă, geacă groasă, căciulă. știrile freacă ridichea, petrec seara
calm calm
maghernițele din griviței, strașnic congelate fac scoarțe
Þigănușii pilotează javrele-n avioane
ai zice că le piaptănă. altceva ai zice.
hotărît și îndreptățit umanitar gestul lor
speculează noaptea bună
portul și-a luat angajamentul să rabde. Și eu sunt deprinsă. Și miloasă. Risc
să nădăjduiesc întrucîtva ca o proastă că cerul se va stăpîni,
neapărat să prînzească altundeva, lihnitul
litoralul în pulberea spulberată depune mărturia portului. Raportează. Șantaj
, un colos alb
gonește cu suta de km pe oră
023
0
mi-o plăcut (în mod deosebit) „de la bucurești la constanța nu se mai știe. Sublimă Siberia. E aici. Vino aici/ am ghete de zăpadă, geacă groasă, căciulă. știrile freacă ridichea, petrec seara/ calm calm / maghernițele din griviței, strașnic congelate fac scoarțe”
fain.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica