la Marmura
înainta ușor ceața în valuri protectoare-ntre zarzavaturi la Marmura. din pămîntul gras se alegea răzleață mranița carcase glaciale multe răzoare deșertate de soare dimineața moaștele sfîntului
skullsky
posibil o vergea să te lovească fără milă delicatețea de modă veche, iar eu, mostră a unei copile oacheșe cu fața întoarsă pe față străvezie, nemișcată parțial, un deget tresare în această
son of an archer
șfîrșitul partidei, un pocnet la gleznă cînd ții balonul prea mult la picior și ratezi lovitura nimeni n-a crezut c-ai fi vreun șuteor de elită dar nici s-o faci întruna gablonț la
+ banchet
>acum> Pielea orașului meu natal se lubrifiază Cobor în fața scării să privesc Cum așteaptă lângă ploaie pisicile cerșetoare de sub balcon Încerc să pierd dinadins cheia, călător/oare
X
Aceleași nedreptăți cu rezonanțe prelungi comandă direcția norilor fumurii peste oameni încleiază gesturile neobrăzatului de-o fi o treabă chinologică sau cine știe călugărul tot trece cu grijă
Nu plînge pentru mine Africa
Nu plînge pentru mine Africa Pentru că n-o să te uit niciodată Vă aud vocile oameni din Africa Vă aud strigătele oameni din Africa Văd durere în ochii voștri oameni din Africa Este greu să
o moștenire lituaniană
Soldații intrau În curtea bunicii mele Tăiau capul unui pui Și i-l îndesau în mînă Gătește-l, femeie Soldatul rus, cel neamț Apoi Din nou rusul
Profită deci de răgazul ce ți se acordă
Cînd ne interesează viitorul copiilor noștri curățăm bine străzile parisului tu, eiffel stai în turn în fața fiicei mele primul ești care stai ca un gospodar peste gălbiori și topalu și faci
trei lalele, trei ceasuri rele
măreață vecinătate cu arbuști, teatru de vară la mijloc de festival tarabe îngropate în flecuștețe destul de stridente cumperi suplimentar, în plan financiar apucătura te poate ucide practic ochii
garoafa din căldare
doamne, ești de-o muțenie frauduloasă nu deranjezi, n-ai spirit civic, nu urăști știi că n-avem încotro și totuși ți se apleacă dispozițiile proaste catapulteză conștiința tremuri cînd
Ne freacă ridichea. Avioanele pilotate. Reperul
se deplasează. mică, extrem de, o particulă de concepție incalculabilă prinde distanță. literele robotesc pe foaia de hîrtie. sfîrîie în mișcare, degetele îmi privesc gîndurile. degetele îmi
filaj
părtașă la sunetul coroziv, o imagine străină cu mîna dreaptă ridicată înainte sub aerul greu Și mintea buimacă ia traiectoria sursei valoroase chipul se desface de trup. Secțiunea
Eu sunt tot ce mișcă
săracu tata/minge de fotbal în casă eu/semn de aer masculin mama, semn de foc, masculin el, semn feminin knock/out îl facem e în bucatarie. bea lapte și mănîncă pîine prajită cu
toate bunătățile dinăuntru
defilează în trening. radiant poartă costumul adidas incredibil de ieftin cu bonul în buzunar îi face poze cu aparatul kodak se gîndește că nu e legat de nimic în profilul lui de
îmblînzirea scăfîrliilor
sărmanii pîndaci adineauri telescopau grădina cu luneta terestră. stingătorul pe o ladă de lemne furtunul înțepat din loc în loc, un mușuroi de furnici peste găuri pleca dintr-un capăt, forfotea
tze bîz-bîz tze cont de imagine
videz o goangă în corpul neon mozart, iartă-l pe asasin frumusețea absolută nu trăiește în cușcă spune după mine, scrie cu mine frumusețea absolută e miraculoasă nu te-a atins dumnezeu dumnezeu
cum să strivești o coadă de gecko într-un cabinet farmaceutic
se tîrăște isterică/controlează/și totul pentru folosul obștei: focul, apa și viața jivinei împodobită cu fundă la gît./ noaptea luată cu japca pîrăște ierbii lăcusta./ creatorul de splendori nu
la OD-ssa păsările fug de goarne
l-am cunoscut pe kuznețov prin vonsovski dirac a venit dominant, heisenberg nesigur și a luat nobelu la farm hall, englezii l-au ascultat mi-a fost teamă de ruși și cînd l-am înțeles pe
plase pt. oamenii muncii
în spațiul de recreere copilul avansează ca un motor de rachetă cu fază dublă pe bază de combustibil din zahăr impresionante virajele în rondul de nisip buretele de carne cu piciorușe
livada de vipere
I. iarba scurtă de mare și frigul din vele mișcătoare, tu, mare neagră despre care tot zic ăștia la emisiuni că ești roșie iubești ca nimeni alta ficoeritrina și repausul lung am recuperat
‘dumneata ești un rustic bengos’
boșii cu boșii prînzesc din goana mișcării retrospective ifosele unui îndesat se îndîrjesc ticluit în timpan tempo-ul asasin trece teleleu prin tifon nedirijată măslina verde
se dedică lui ioan peia
găseam că grija mea lăuntrică îmi dădea brînci dimineața, cînd mă interesa să ies din balamuc pe idioți trăncănelile nici nu-i atingeau în articulații fără să mă sinchisesc, tot ei purtau și de
așa e
cînd ne servim cu plăcere lucruri concrete ne băgăm unii altora degetele-n ochi cerem întruna argumente suplimentare cuvîntul nostru se rostogolește, ne orbește. demonii metalurgici ne
conversație cu martin III
desirée, tu n-ai nici o jenă, tu nu tremuri de rușine oricîte spasme, oricîte convenții, ești incomparabil intuitivă o femeie cît o minciună doldora de mistere toarse pe fus o femeie cît o
