Poezie
garoafa din căldare
secată de dragoste nebună
1 min lectură·
Mediu
doamne, ești de-o muțenie frauduloasă
nu deranjezi, n-ai spirit civic, nu urăști
știi că n-avem încotro și totuși ți se apleacă
dispozițiile proaste catapulteză conștiința
tremuri cînd îți închei nasturii și-ți chemi îngerii
ai o idee excelentă, stare generală murdară
primești pe unul care-ți sună la ușă în noapte
pe fotoliul lui putrezit de disperare odată
ai urlat ca un balaur ca un dement
și m-ai poftit să mă așez pe locul
unde flecăreala împuținează caracterele
din țara nebună
pînă la unul care se crede basquiat
dispărut în perfecțiunea graffitiului
care nu exploatează
care cucerește
care-i mîntuitoare
prieteniile aduc nenorociri, o explicație
un gol
tu ești în pericol
spui de trei ori sunt în pericol, practic oriunde
în stradă
regina nopții,
dacă te minte,
moare garoafa în căldare, de uscăciune
și în cununie legată
ceva spîrcîieli din istoria de hazna
printre noile milioane de oameni
colonii enervante de supuși cu 10, 12, 18 capete
ce manevră să faci
ești pe un teren
cu arterele încolăcite în propria aritmetică
prezintă superman,
apoi tarzan, apoi david copperfield
o scînteie nu te propulseză dar nici dracu
cad luminile
în scenă o seră improvizată
unde șubredul tremurător zguduie ghivecele
cu flori rechini cîntătoare
018
0
IM