Poezie
+ banchet
2 min lectură·
Mediu
>acum>
Pielea orașului meu natal se lubrifiază
Cobor în fața scării să privesc
Cum așteaptă lângă ploaie
pisicile cerșetoare de sub balcon
Încerc să pierd dinadins cheia,
călător/oare chiriaș/ă în propriul oraș natal
Și dacă eu,
Într-un alt moment silențios amestecat cu buzunare zdruncinate serios în fața ușii
(Cheia uitată)
În special eu
Ne urcam pașii spre etajele unde fiecare locuia în chirie
Parcă înțeleși printr-un mesaj radiofonic
Suflarea pe care o mențineam în comun, constantă.
Zgomotul principal
Nimeni nu a realizat
Poate numai eu
Când în sfârșit a început cu adevărat
Anotimpul curent.
Cu haine războite
Inele coclite
Și brățări cu vânzătoarele
În vitrina fondului plastic post comunist
Peisaj marin ascuns (are vreo importanță dacă nu se mai poartă?)
În discuții despre veșnicele
Mișcări dezordonate ale oamenilor
Și amprente,
Genunchi îndoiți
Urme de pași încerc să adun din priviri
De la ploaie
Retro-analitic
Panourile publicitare începuseră să se încrețească
Tocmai când
În extincție
Printre ziduri adulmecând aglomerația
Ghemuit/ă
Nu a fost a mea când visam soarele pe
balansoarul din terasa altcuiva
Deși sunt sigur/ă că mai devreme sau mai târziu va veni
Din balansoar furtuna.
>banchet>
În seara asta, însetat de tării ca oricînd
Jhino stă tolănit pe salteaua ortopedică
clătinînd aparent satisfăcut
cele trei degete de bourbon din pahar
îi ajunge cît să-și ungă gîtlejul
înghițiturile sunt ca un viscol în africa
de fiecare dată. Îl capacitează
pentru tot felul de experimente prostești
de exemplu a trasat o țară în tuș
unde toți oamenii gîndesc la fel
gătesc aceleași mîncăruri din pungi congelate
pun la cale aceleași peripeții
au fișă și fotoliu rezervat la psiholog
înșiră zvonuri pe bandă
și vorbesc cu impurități o limbă
apreciabil mai catolică decît papa
004724
0