Poezie
livada de vipere
1 min lectură·
Mediu
I. iarba scurtă de mare și frigul din vele
mișcătoare, tu, mare neagră despre care tot
zic ăștia la emisiuni că ești roșie
iubești ca nimeni alta ficoeritrina și repausul lung
am recuperat nesperat de ușor cîteva mostre
- sînge de algă. ți le arăt. acceptă să intri cu mine
în baraca paznicului de bărci de la eforie
vei vedea crima cum varsă secretul în carne
și din eurihaline, anadrome, stenohaline
țîșnește liniștea rece
sursele mi-au epuizat resursele
am umiditatea asta idioată în curele
duioșia viperei a cunoscut legea arctică
ceața scîrboasă e la cura shopenhauer dimineața
bine că se ridică ziua la amiază
și nu trece sub orice cotă de toleranță
II. turna mărunt, mărunt, mărunt
și ei asfaltau aleea dintre PAV 7 și PAV 8
vedeam mașini și faruri prin sita de ploaie
nimic nu cădea cu noimă
și totuși ceva noimă era
betoniera muta muncitorii în ceață
pescărușul din familia de înaripate de pe bloc
cu toată greutatea unui ogar eutanasiat
pica pe peluza balconului
cu Serenoa repens.
ridic dintre borcanele cu gemuri și ciușcă
tubermanul maică-mii de suflat în varză
bag repede acul de seringă care umple cartușul
de la multifuncțională
și-l fac zob
064
0
mișcătoare, tu, mare neagră despre care tot
zic ăștia la emisiuni că ești roșie
- sînge de algă. ți le arăt. acceptă să intri cu mine
în baraca paznicului de bărci de la eforie
vei vedea crima cum varsă secretul în carne
și din eurihaline, anadrome, stenohaline
țîșnește liniștea rece
s.a.m.d.