Poezie
îmblînzirea scăfîrliilor
2 min lectură·
Mediu
sărmanii pîndaci adineauri telescopau grădina
cu luneta terestră. stingătorul pe o ladă de lemne
furtunul înțepat din loc în loc, un mușuroi de furnici
peste găuri pleca dintr-un capăt, forfotea în altul
ziua creștea de-a latul și de-a lungul aleii. mărul
se-mpovăra pe-ndelete cu o haină din mere roșii
cît pepenașii murați puși să dea gust între acrituri
cu drag nespus stăpînul îngrijea mărul din casă
pe-un pogon strecurat ilegal în proprietate
el cultiva țîfnoșenia și ireproșabila chibzuință
să împingă măru-n prăpastie. geamul e deschis larg
preasocotitul din cer
să zgîlțîie șandramaua nesocotitului
de pe pămînt.
tare simpatic hohotul de rîs
a strîns chiftelele din farfurie pe drumul din hol
și carnetul de neveste absente în păsărește
sper să nu mă amăgești și sîmbată să ne vedem
victimă a tuturor nestăpîniților
hai să fim romîni
hai să fim romîni, romîni, romîni
zacămintele mele cerebrale se încălzeau pe butuci
gîtul lung al tigvei era pe post de ploscă. o
mul golea plosca, n-o golea, tot aia era, cucernic, da
feștelea nestatornicia și pupa pe buze ibricul de țuică
ieșea stins soarele din scăfîrlii. alaiul de batice
străjuia curios pe lîngă
sărmanii pîndaci care adineauri telescopau
cu mare băgare de seamă
o viermușă stătută
034.127
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- corina dragomir
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 202
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
corina dragomir. “îmblînzirea scăfîrliilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corina-dragomir/poezie/1753351/imblinzirea-scafirliilorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMe văjâitoare stăpânirea limbii, contorsionarea ei, cum predilecția pentru foneme tăioase.
un pastel sătul să fie pastel, cumva. și atmosfera. și sătulia. solicitante.
un pastel sătul să fie pastel, cumva. și atmosfera. și sătulia. solicitante.
0
ACmie imi place, desi aici te-ai cam grabit \"telescopau grădina
cu luneta terestră.\"
remarc bogatia lingvistico-poetica a textului.
mai trec la fel de amical,
cu luneta terestră.\"
remarc bogatia lingvistico-poetica a textului.
mai trec la fel de amical,
0
Un poem fin, deși conține expresii abrupte:
„mușuroi de furnici /peste găuri pleca dintr-un capăt, forfotea în altul”
Un poem abrupt, deși conține finețuri deosebite:
„mărul /se-mpovăra pe-ndelete cu o haină din mere roșii”
(Recunosc, versul următor, apărut în acest context mi s-a părut indigerabil:
„cît pepenașii murați puși să dea gust între acrituri”
plus „țîfnoșenia și ireproșabila chibzuință” )
Mi-am revenit aici, într-o spumă solară totuși:
„ieșea stins soarele din scăfîrlii. alaiul de batice
străjuia curios pe lîngă
sărmanii pîndaci care adineauri telescopau
cu mare băgare de seamă
o viermușă stătută”
Mulțumesc pentru plăcerea lecturii!