Poezie
garoafe
1 min lectură·
Mediu
aș fi vrut să scriu o poezie
în loc de garoafe
să mint fără rădăcini
într-o strofă în locul buchetului dăruit
să am impresia că sunt un băiat
cu sunete în loc de mâini
un om așteptând într-un loc ferit
cu strofele-n mână înfășurat ca un șarpe cu ochelari
un bărbat tânăr așteptând
femeia îmbrăcată cu haină din blană de vulpe polară
aș fi vrut să-ți spun
în loc de garoafe
o întreagă poezie cu rimele roșii
un final în care
să ne legăm cuvintele-săruturi
dacă s-ar putea
răsucite în loc de garoafe
054.836
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cornel Ghica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cornel Ghica. “garoafe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-ghica/poezie/1761504/garoafeComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPSigu, a alege între două moduri de manifestare a Iluziei nu este ușor. Dar opțiunea pentru sinceritate în confesiunea poetică realizează liantul dintre gest și convingere, iubirea devenind poezie, iar poezia, iubire. Așa văd eu acest demers poetic, din care nu lipsește sarcasmul, dar adevărul poetic este, paradoxal (sau poate că nu!), tocmai în negarea negației. Frumos, blueboy!
0
CGvictor,
așa-i croită viața: mereu trebuie să ne raportăm la cele înconjurătoare. totul e un sens ne-voit pe care suntem dispuși (doar) să-l înțelegem ... nu să-l și refuzăm.
george,
Iluzia; când și ce este Iluzia? centru de greutate sau un ALTCEVA conștientizat înaintea întâmplării?
sunt onorat de prezența domniilor voastre.
vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.
cu respect, Cornel Ștefan Ghica
așa-i croită viața: mereu trebuie să ne raportăm la cele înconjurătoare. totul e un sens ne-voit pe care suntem dispuși (doar) să-l înțelegem ... nu să-l și refuzăm.
george,
Iluzia; când și ce este Iluzia? centru de greutate sau un ALTCEVA conștientizat înaintea întâmplării?
sunt onorat de prezența domniilor voastre.
vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.
cu respect, Cornel Ștefan Ghica
0
IMelogiul poeziei...\"razboiul\" \"poeziei\" cu \"garoafele\" este foarte clar, chiar daca rafinat prins in cuvinte...dar...dincolo de asta barbatul vorbeste cu iubire...si atunci mainile lui nu sunt sunete ci armonie, adica simfonii redefinind tacerea...inca nu e tarziu... sa spun: La multi ani, blueboy!
0
NMrepetarea garoafelor ca prezență simbolistă fură cumva din încărcătura de \"ars poetica\" sau de \"ars erotica\" a textului. până pe coadă e doar vorba despre gestionarea mijloacelor.
0
Cu prietenie,
Victor