Poezie
înger de fum
1 min lectură·
Mediu
un om între aripi zâmbește
închis în fereastră dincolo
aici zborul nu se uită întrebările se desfac
în multe picături ce sting
tot mai singure focul
am oftat m-am dezbrăcat de zgomotul meu
și-am ars toate răspunsurile
din fumul lor am învățat să mor privind pe fereastră
un om între aripi zâmbind
0144.859
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cornel Ghica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 52
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Cornel Ghica. “înger de fum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-ghica/poezie/1734957/inger-de-fumComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCdezbrăcarea de zgomot, omul între aripi și fumul arderii filosofale, fereastra ca loc de închidere-deschidere... mi-a plăcut.
0
GPDincolo de zbaterea în îndoială, cu răspunsuri arse în fumul deznădejdii, remarc simetria dintre incisiv și final. De asemenea, ambiguitatea primelor două versuri, pe care mie îmi place să le citesc așa: \"un om închis între aripi/ zâmbește în fereastră dincolo\".
Frumos text!
Cu stimă,
george pașa
Frumos text!
Cu stimă,
george pașa
0
GP\"incipit\" î.l.d. \"incisiv\"
0
CGcristina,
e o dezbracare de zgomotul unor aripi cu care nu ne putem obisnui. nu putem duce fericirea, inchisi intr-un zbor de fum.
florin,
ma onoreaza si ma bucura prezenta ta (cam scumpa la vedere) in pagina mea. marturisesc ca omu\' intre aripi arata precum un inger rastignit intr-o lume de fum.
va mutumesc pentru prezenta si pentru citire.
cu stima, Cornel Stefan Ghica
e o dezbracare de zgomotul unor aripi cu care nu ne putem obisnui. nu putem duce fericirea, inchisi intr-un zbor de fum.
florin,
ma onoreaza si ma bucura prezenta ta (cam scumpa la vedere) in pagina mea. marturisesc ca omu\' intre aripi arata precum un inger rastignit intr-o lume de fum.
va mutumesc pentru prezenta si pentru citire.
cu stima, Cornel Stefan Ghica
0
CGcuvantul \"inchis\" poate determina ambiguitatea fericirii. zambim incadrati intre divinitati obosite, intreband/raspunzand fara urme; doar distantele (si dimensiunile) mai creeaza urme - in rest oftam si ne dezbracam privind in fereastra....
cu stima, Cornel Stefan Ghica
cu stima, Cornel Stefan Ghica
0
VMDistincție acordată
Gândul la siguranța de sine de dincolo în care sunt suficiente picături de bunătate pentru a stinge munți incendiați de ură, creează de acum starea ușoară a trupului între aripile ferestrei, ale cunoașterii primite.
Poem esențial care merită să fie însemnat într-un fel spre a constitui un reper de evoluție, unde simplificarea limbajului și simplitatea discursului reușesc să emoționeze.
Poem esențial care merită să fie însemnat într-un fel spre a constitui un reper de evoluție, unde simplificarea limbajului și simplitatea discursului reușesc să emoționeze.
0
RACred ca este intr-adevar important sa invatam sa zambim , chiar daca suntem prinsi \"dincolo\" si in felul acesta sa avem aripile cu care sa putem stinge orice fel de focuri , chiar prin picurare.
0
CGsunt obosit de-atatea paradigme care ne macina impreuna, separat, de-odata, de-o parte si de alta a unui pacat re-cunoscut pana la indurare. suntem atat de simpli (pana la urma) incat nu ne putem ridica nici (macar) pan\' la Dumnezeu.
neasteptata (si placuta) aceasta stea. nu prea sunt obisnuit cu \"inaltimile\" astea stelare.
sunt onorat ca tocmai dumneavoastra m-ati apreciat. va multumesc.
cu stima, Cornel Stefan Ghica
neasteptata (si placuta) aceasta stea. nu prea sunt obisnuit cu \"inaltimile\" astea stelare.
sunt onorat ca tocmai dumneavoastra m-ati apreciat. va multumesc.
cu stima, Cornel Stefan Ghica
0
SPcând totul e fum
0
CGioana,
zambetul ne (poate) prinde oriunde; oricum suntem prinsi (deja) in zborul nostru intre aripi, ca niste ingeri de fum dezbracati (neincetat) de zgomote.
onorat de prezenta ta (pentru inataia oara) in pagina mea.
silviu,
semnul (tau) de frate l-am primit si l-am asezat. am zambit: singuratatea noastra e tot fumul care ne (mai) poate naste foc.
incantat de re-venirea ta, prietene
va multumesc pentru trecere si pentru citire.
cu stima, Cornel Stefan Ghica
zambetul ne (poate) prinde oriunde; oricum suntem prinsi (deja) in zborul nostru intre aripi, ca niste ingeri de fum dezbracati (neincetat) de zgomote.
onorat de prezenta ta (pentru inataia oara) in pagina mea.
silviu,
semnul (tau) de frate l-am primit si l-am asezat. am zambit: singuratatea noastra e tot fumul care ne (mai) poate naste foc.
incantat de re-venirea ta, prietene
va multumesc pentru trecere si pentru citire.
cu stima, Cornel Stefan Ghica
0
VCÎntre tine și el, fereastra de fum,/ oprește o clipã o umbrã în drum/ și chipul ciudat sub giulgiu ascuns/ rostește un singur rãspuns… S-a mai spus…/ pãstreazã-n apus orice sens nepãtruns!/ Lasã-l acolo-n niciunde și treci,/ cenușa nu construiește poteci!
0
CGsuperbe versuri - mai ales \"cenușa nu construiește poteci!\"
am apreciat (in mod deosebit) acest \"raspuns prin fum\", venit din partea unui suflet prins , ca un contur, intre \"coloanele din Timpul in deriva\", coborand intr-un \"Timp epileptic\", aratandu-mi cum \"adoarme in Timpul ramas\" ingerul prin \"Casa din marginea lunii\".
onorat de prezenta. multumesc pentru tot.
cu stima, Cornel Stefan Ghica
am apreciat (in mod deosebit) acest \"raspuns prin fum\", venit din partea unui suflet prins , ca un contur, intre \"coloanele din Timpul in deriva\", coborand intr-un \"Timp epileptic\", aratandu-mi cum \"adoarme in Timpul ramas\" ingerul prin \"Casa din marginea lunii\".
onorat de prezenta. multumesc pentru tot.
cu stima, Cornel Stefan Ghica
0
AMpotzitie ginduri despre zbor si singuratate, ai un ceva care atrage cititorul chit ca apoi iar se gindeste la moarte
0
și totuși poezia ta m-a făcut să mă gândesc... oare întrebările merită puse? oare merită să stingem focul cu picături? și atunci oare cu fumul acesta nu ne înecăm?...
foarte bine punctată sugestie... multumesc de întrebare
cu drag,
Cristina