Vin de mărțișor

vin vechi si piatra. piatra, nu plastic, nu ipsos, nu fibra de sticla. piatra trimite la matrice, la structura ontica, la principiile filosofiei preclasice.vinul vechi este esenta maturizata in asteptare, confirmarea valorica a vietii. atunci poemul ar trebui daltuit in piatra, fiecare muscatura a daltei in cadenta ritualica.asta exclude butaforia liricoida, piatra e sobra si suficienta siesi. daca inchizi ochii, poemul s-ar rescrie asa:
am sa te iubesc acum
nici inainte
nici dupa

scutura-mi inima
atinge-ma
sunt trudit

uite
ia cheile si arma
lasa-ma sa te iubesc

doar spune-mi
cum de-curgi dintr-un barbat
ca un vin vechi
intr-o cana de piatra

si lasa cititorul sa-si sparga creierii ca sa inteleaga de ce ai fentat simbolistica oficiala si ai comparat femeia cu vinul si nu cu potirul :)

in primul rand, nu mai exista cititori; ultimul dans scriitor-cititor s-a pe-trecut. in al doilea rand, nu mai exista "creiere"; numarul cretinilor e prea mare ptr a (se) mai putea face ceva sau altceva; blazarea ne-a atins si ne-a stigmatizat pana-n ADN.
in acesta "noapte a mintii" ne mai incalzim cu amintiri de hartie (de cele mai multe ori, igienica) bacnote si femei de-curse.

merci de trecere.