nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„Ducesa Du Mitras și Directorul General de la Du Mitras&Co. Povestea celor două cinteze mecanice" de remus eduard stefan
Recomandatnu am coborât, nu sunt deasupra, nici sus.
Pe textul:
„burgundia 35" de Anni- Lorei Mainka
RecomandatPe textul:
„burgundia 35" de Anni- Lorei Mainka
RecomandatPe textul:
„nu trebuie să mă iubești" de Alexandru Gheție
cu mulțumiri
Pe textul:
„Zidul năpădit de smochini" de Calin Hera
mi-a plăcut mult prima strofă, are o detașare, tot la nivel de ton, care-i dă fermitate și ținută.
Pe textul:
„singura piele" de Adriana Lisandru
RecomandatPe textul:
„poem fără aripi" de Alexandru Gheție
cu atitudinea dvs. vă îndreptați către -20. vertiginos.
cu mulțumiri pentru înțelegere, dacă e cazul.
Pe textul:
„echinoctiu" de viorel gongu
De îmbunătățitam simțit însă nevoia să fi citit mai mult. scurtimea dialogului îl face puțin prea pilduitor.
Pe textul:
„Îmi scrii o scrisoare?" de Elia David
reformulând altfel, finalul decapitează textul și atrage toată atenția asupra sa. or, strofa a doua ar merita, după mine una, să-i fie permis să rămână ea în atenție, după lectură, pentru simplitatea și eleganța lipsei sale de ezitare.
Pe textul:
„Mă iubesc" de Adrian Suciu
punctez asta, așadar: articularea curată, fermă, sprijinită pe o ritmicitate intrinsecă, și nu indusă tehnic; tonul coerent, nostalgic, fără să fie zaharisit; tandrețea strigătului final, cu acele vocative care, întorcându-mă la gust, mi-au plăcut, întrucât, spuse astfel, fac cât declarații întregi.
Pe textul:
„două cântece roșii" de Adriana Lisandru
Recomandator, încă se mai simte că nu asta este motorul (aici, de pildă, îl văd în versul cu domesticirea și în cel următor), dincolo de ironia și voita expunere a unor suprafețe alunecoase.
sunt curioasă cum o să continui, când o să strunești mai sever fluxul imagistic.
Pe textul:
„death by caciocavallo" de masha djinn (nepoata)
se complică formularea, detaliile făcând ca ansamblul să fie mai greu de observat. precum copacii plantați prea aproape și prea mulți pădurea.
Pe textul:
„cerc bătrân" de Alexandru Gheție
e în regulă, am înțeles acum ce și cum cu copciile.
cât despre accentuarea ermetizării aș fi văzut ca o rană într-un cufăr. astfel, îs-ar păstra și rana, și cufărul, și ideea de închidere în mai multe spații cumva concentrice (rana și cufărul), ca să nu le spun păpuși rusești.
foaret întunecată foto. ai adăugat cumva la asta sau așa a ieșit pur și simplu? parcă nu i-ar strica un pic, doar un pic mai multă luminozitate în partea de jos.
Pe textul:
„busolele sunt defecte" de Daria Darid
plăcut basmorelieful. la gheișă îmi pare iarăși puțin prea forjat.
Pe textul:
„Chi" de Veronica Văleanu
păianjenii pentru că nu sunt specifici africii, atenuând astfel efectul zborului pe coama leilor din versul precedent.
Pe textul:
„mimesis" de Alexandru Gheție
iar lexicul e pe măsură de lipsit de omogenitate.
efectul este de text îmbâcsit, ce sufocă.
poate dacă s-ar alege o linie, s-ar mai pieptăna, s-ar mai simplifica...
Pe textul:
„vreau să locuiesc într-o pădure crescută din tine" de Laurențiu Belizan
și copcii cred că este și copci.
încă un typo la trebuie să existe un punct crdinal
Pe textul:
„busolele sunt defecte" de Daria Darid
