NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
si eu,
Madalina Nica, asistent universitar, Craiova
as mai adauga doar ca sper ca repunerea in drepturi \"cetatenesti\" sa reprezinte un suport potrivit al conditiei de om, pe care, iata, nici macar totalitarismul nu a putut-o priva de demnitate, in ciuda...
Madalina Nica, asistent universitar, Craiova
as mai adauga doar ca sper ca repunerea in drepturi \"cetatenesti\" sa reprezinte un suport potrivit al conditiei de om, pe care, iata, nici macar totalitarismul nu a putut-o priva de demnitate, in ciuda...
Pe textul:
„Apel pentru repunerea lui Paul Goma si a familiei sale în drepturile de cetateni români" de Paul Bogdan
Recomandat0 suflu
Contextnu stiu daca zeul trebuie sa fie o pseudo-harababura de sugestii, o rasnita de simboluri sau doar un ropot de incizii in rational si rezonabil. amu trebuie acesta va fi el insusi domolit de mirosul de levantica. iar eu, pentru a-mi obloji incinsa cutiuta cititoare din mine, ura-voi zeului cestuia o moarte lina, pentru zile negre.
in cele albe, spor la papat jar, zic.
in cele albe, spor la papat jar, zic.
Pe textul:
„zeus" de felix nicolau
0 suflu
Contextce bine ca finalul poarta un fel de cupola protectiva, falca ceea care aduna ruperea, eliberarea de celalalt. o apropiere neasteptata, printr-un adio justificat de necesitatea supravieturii fizice (sandviciul).
pana acolo, ma alatur liliacului celui mai orb, nitel chioara cum mi-s si ma supun indicatiilor intru vedere. dau de paranteza si tremur. si mai zic doar atat: daca e sa inteleg, cand oi reusi sa ma rup de asa imagini, va fi ca o adormire. mai respir nitel, dara, ii tare apasator aici. e drumul unui om, cu bagaje vechi, grele. deci nu se putea altfel.
pana acolo, ma alatur liliacului celui mai orb, nitel chioara cum mi-s si ma supun indicatiilor intru vedere. dau de paranteza si tremur. si mai zic doar atat: daca e sa inteleg, cand oi reusi sa ma rup de asa imagini, va fi ca o adormire. mai respir nitel, dara, ii tare apasator aici. e drumul unui om, cu bagaje vechi, grele. deci nu se putea altfel.
Pe textul:
„fotografie de familie" de dan mihuț
0 suflu
Contextscriu aici pentru ca imaginea crucii, in antiteza cu borcanele de sticla neagra, plusul si celofanul, reinventarea, plutirea ca leac impotriva gravitatiei, ba mai mult, ca atribut al zeului (o specie rara, un soi de om nou fara nuantele depreciative ale omului nou despre care stim), a fi-ul care convinge eul si ruptura de ritm creata de imaginea ursuletului (musai diminutivizat, pentru a da si mai mult de cugetat asupra absurdului) ma fac sa nu ma aplec asupra formei. ci sa vad chipul cela la care te referi.
Pe textul:
„reconstrucție" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextam intuit astea, de aceea am si ezitat cu ultima propozitie...
zic amu, ca sa pastrez nuanta sa zicem optimista (uf, cat nu imi place ca nu gasesc alt cuvant), ca o frauda mica, dar mica de tot, fara a dauna celuilalt (chit ca e vorba de celalaltul din sine insusi), ar lua statia, cu peron cu tot, prin surprindere.
zic amu, ca sa pastrez nuanta sa zicem optimista (uf, cat nu imi place ca nu gasesc alt cuvant), ca o frauda mica, dar mica de tot, fara a dauna celuilalt (chit ca e vorba de celalaltul din sine insusi), ar lua statia, cu peron cu tot, prin surprindere.
Pe textul:
„complet fraudulos" de Cristian Munteanu
0 suflu
Contexteu stiu ca am tresarit cand am citit despre somn, fara dulcegarii sau fortari, ca m-am vazut acolo, zgribulita, in compartiment (nu musai de tren), asteptand sa mai cunosc straini, sa ma mai pierd cu ei si in ei pret de o tigara pe coridor. este si asta o granita intermediara.
si cum in aiurit cred eu ca sta puterea aici (aiurit fiind, cred, o motivatie, un fundament, nu musai o scuza, dar cert o sursa a dualitatii - am bilet, dar is fraudulos- si mai ales un catalizator al vederii drumului), am vazut si resemnarea si pofta de a schimba locurile, dintii, de a o lua de la capat. la statia urmatoare.
si cum in aiurit cred eu ca sta puterea aici (aiurit fiind, cred, o motivatie, un fundament, nu musai o scuza, dar cert o sursa a dualitatii - am bilet, dar is fraudulos- si mai ales un catalizator al vederii drumului), am vazut si resemnarea si pofta de a schimba locurile, dintii, de a o lua de la capat. la statia urmatoare.
Pe textul:
„complet fraudulos" de Cristian Munteanu
0 suflu
Contextmi-a placut treiul cardinalelor. cumva as fi eliminat \"ce\"-ul dinaintea lui bajbaie, eu asa am citit, cel putin, si am simtit forta nehotararii pasilor.
cum ar fi sunat daca sfarsitul ar fi fost \"intre linii de orizont\"? stiu ca in final rezida intreaga idee a poezie, catre ea urca si se invart cardinalele precedente... numai ca, placandu-mi, i-am dat, in lectura mea, o alta forma.
cum ar fi sunat daca sfarsitul ar fi fost \"intre linii de orizont\"? stiu ca in final rezida intreaga idee a poezie, catre ea urca si se invart cardinalele precedente... numai ca, placandu-mi, i-am dat, in lectura mea, o alta forma.
Pe textul:
„Cardinal" de dan bortoc
0 suflu
Contextfireste...:)
si ai redat asta, numaii ca eu ma raportasem, cu frica ceea, la titlul melodiei. mesajul tau era limpede, de aici si aerisirea de care vorbeam. sesizasem insa si indoiala, chiar daca nu in ce priveste lumina. cum altfel ai putea contrazice?:)
si ai redat asta, numaii ca eu ma raportasem, cu frica ceea, la titlul melodiei. mesajul tau era limpede, de aici si aerisirea de care vorbeam. sesizasem insa si indoiala, chiar daca nu in ce priveste lumina. cum altfel ai putea contrazice?:)
Pe textul:
„can press ?" de alice drogoreanu
0 suflu
Contextshe says, he says...
she said it, dara.
lumina insa, si aici poate vei contrazice, nu e uneori decat un vehicul. deci asta sa fie frica?
e mai aerisit aici ca in alte dati.
she said it, dara.
lumina insa, si aici poate vei contrazice, nu e uneori decat un vehicul. deci asta sa fie frica?
e mai aerisit aici ca in alte dati.
Pe textul:
„can press ?" de alice drogoreanu
0 suflu
Contextsi reactor, pe deasupra
si chiar masters of the universe,
zic doar ca dex-ul cela parca-i din alt gen. as cauta o exprimare care sa nu iasa din imaginea albinelor, paianjenilor si nici din simbolistica acelor culori.
apoi domolirea de la final, caci deh, juno trezeste calatorii si nu poti sti unde ajunge calatoria, imi paru parca ruperea de ritm des folosita de juno. unde s-ar putea dezvolta, mai stiu si eu, macar un squirl...
dar repet, eu is acum cu masters si e cam prea energica, poate
si chiar masters of the universe,
zic doar ca dex-ul cela parca-i din alt gen. as cauta o exprimare care sa nu iasa din imaginea albinelor, paianjenilor si nici din simbolistica acelor culori.
apoi domolirea de la final, caci deh, juno trezeste calatorii si nu poti sti unde ajunge calatoria, imi paru parca ruperea de ritm des folosita de juno. unde s-ar putea dezvolta, mai stiu si eu, macar un squirl...
dar repet, eu is acum cu masters si e cam prea energica, poate
Pe textul:
„high energy protons" de Traian Rotărescu
0 suflu
Contextde se poate, eu ma opresc la \"o sa rad\", mi se pare mai puternic decat traitul insusi. asa cum \"si atat!\", \"tu!\", \"hmmm...\" le sar (dar nu ma lua in seama, ase mai sar eu din vreme in vreme, peste trepte, ca sa ma pot bucura de strofe).
imi placu, fireste, curgerea ca un ultimatum care devine sugestie si apoi se transforma in reflectie, domolindu-se cumva pentru a izbucni in ras, cu tot ce presupune rasul cesta.
cat despre nu, da, e o chemare de fapt...:)
imi placu, fireste, curgerea ca un ultimatum care devine sugestie si apoi se transforma in reflectie, domolindu-se cumva pentru a izbucni in ras, cu tot ce presupune rasul cesta.
cat despre nu, da, e o chemare de fapt...:)
Pe textul:
„Nu!" de alice drogoreanu
0 suflu
Contextsi cand imi frecam ochii naumiti (zeboniti) cu lapte de capra (cica vindeca si oftica), adica incercam sa-mi fac o pelicula de realitate in care sa plutesc nefiresc de firesc, dadui acilea peste lighioane, mare moarta, unchiul constiinta.
avusei dara senzatia ca amintind se construieste elementul care impinge catre punctul deschiderii (si al finitudinii, ca o galma mica, dar mica de tot, un fel de imagine)
avusei dara senzatia ca amintind se construieste elementul care impinge catre punctul deschiderii (si al finitudinii, ca o galma mica, dar mica de tot, un fel de imagine)
Pe textul:
„amintiri (seminariu)" de dan mihuț
0 suflu
Contextpentru ochii aceia care nu au nicio culoare cand ostenesc, asemenea aerului cand umple plamanii si pentru copiii spaime, pentru inima lipsita de oxigen, pentru lumile a caror descriere este neimportanta deseori cand vrem sa ne intelegem, las si eu semn ca acest dialog l-am simtit ca pe o demarare a zborului, indiferent de pozitionarea celei ce intreaba si dincolo de dimensiunile pasarii, pe care am vazut-o amenintator de linistitoare.
sa ne scindam dara, sa pendulam sau sa ne rotim in jurul semnului de intrebare. arcuiti, fireste, noi insine. ce arata pasarea nu se zice, altfel ar deveni mult prea inalta (cu alte cuvinte imi placu finalul deschis, desi ai fi zis ca pasarea deja aratase)
sa ne scindam dara, sa pendulam sau sa ne rotim in jurul semnului de intrebare. arcuiti, fireste, noi insine. ce arata pasarea nu se zice, altfel ar deveni mult prea inalta (cu alte cuvinte imi placu finalul deschis, desi ai fi zis ca pasarea deja aratase)
Pe textul:
„cu genunchii la gură" de elis ioan
0 suflu
Contextfara scuze, stefan, doar cu hotarare (indecisa, caci se poate si ase, ca un ochi vinetiu) catre finalul verb, dinamic, deschis, cu oasele care is ale tale (le-as vedea rupte de versurile precedente si fara acel \"sau\", ar pregati parca mai bine curgerea catre \"spal\"), fara doctori (ii vaz ca pe o alteritate, o fuga ce parca prea instraineaza), cu trezirea ca ultimatum, taci, inghiti (si-urile se pot pierde, poezia alearga fara lianturi chiar). continuarea actului, ea insasi un act, nu ramane astfel decat limpede, pana ce toate hematiile vor capata chip, vor scrasni a curat...
a cata ultima oara? pana la alte culori decupate si mai firesc (pentru tine), dar mai grele in semnificatii pentru mintea celui care te citeste (caci sufletul lui vede deja, din ce in ce mai spalat)
a cata ultima oara? pana la alte culori decupate si mai firesc (pentru tine), dar mai grele in semnificatii pentru mintea celui care te citeste (caci sufletul lui vede deja, din ce in ce mai spalat)
Pe textul:
„fac ceva" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextpoezia aceasta vine ca o rezultanta a altora precedente, ca un crescendo decis, care si-a gasit aici si linia, si rimtul. impreunarea anuntata din titlu (si ce titlu, daca stai sa te gandesti cum ar fi sa inspiri asa ceva) e descrisa de catre cea care ramane verticala, stiindu-si incercarile, urmele, asa cum celalalt le-a lasat sau provocat.
cum raporturile intre oameni is deseori de putere si cum aici el face concesii si intinde o mana, ea recepteaza, inghite si asta sublimeaza, purifica.
si-uite asa madanica incaleca pe o sa si zise pe scurt povestea despre cum recepta ea poezia aista, gandindu-se totusi ca spiritualul, imaterialul impreunarii (din ultima strofa) se poate intoarce oricand, chiar daca eteric, intr-o materialitate la fel de halucinogena ca substanta ceea iesita din cei doi.
cum raporturile intre oameni is deseori de putere si cum aici el face concesii si intinde o mana, ea recepteaza, inghite si asta sublimeaza, purifica.
si-uite asa madanica incaleca pe o sa si zise pe scurt povestea despre cum recepta ea poezia aista, gandindu-se totusi ca spiritualul, imaterialul impreunarii (din ultima strofa) se poate intoarce oricand, chiar daca eteric, intr-o materialitate la fel de halucinogena ca substanta ceea iesita din cei doi.
Pe textul:
„ethanopium" de Dacian Constantin
0 suflu
Contextinteresant e ca citind ca in fond numai imaginea conteaza, simti totusi ca aici se ascunde o credinta sincera in contrariu. iar jocul a parea - a fi, ca un risc, poate fi depasit doar prin raportare la cvasi-certitudini (apusul).
daca planeta e suficient de mica, apusurile is multe si pot fi admirate des si pe indelete.
(nu stiu de ce, dar vomit cela is vad redundant, poate si datorita gunoiului din prima strofa, poate si datorita contrastului cu dumnezeu; de fapt, recitind ce am scris, pare ca argumentez tocmai oportunitatea prezentei in text a verbului cu pricina; l-as fi lasat insa pe sint liber, neascociat decat cu \"risc\")
daca planeta e suficient de mica, apusurile is multe si pot fi admirate des si pe indelete.
(nu stiu de ce, dar vomit cela is vad redundant, poate si datorita gunoiului din prima strofa, poate si datorita contrastului cu dumnezeu; de fapt, recitind ce am scris, pare ca argumentez tocmai oportunitatea prezentei in text a verbului cu pricina; l-as fi lasat insa pe sint liber, neascociat decat cu \"risc\")
Pe textul:
„eu vs. alt apus de soare" de Teodor Geția
0 suflu
Contextcand de la baie lipseste o periuta, varianta a nu fi se personalizeaza intr-atat incat doare ca un adevar proaspat nascut pe care i l-am da parca lumii, nu pentru a-l verifica, ci pentru a stiga si atat. intre delfin (esentialmente taumaturgic) si camila (simbol, cred, al vehiculului rezistent, asa, ca o calatorie in sine si prin sine), intre apa, inot si mersul inauntru pe jos, alegerea e ca intre a fi si a nu fi, cand a fi si a nu fi nu se definesc pornind de la eul independent, ci de la eul depinzand de iubire.
numai ca acordeonul se poate intinde, chiar in lipsa pianului...:)
numai ca acordeonul se poate intinde, chiar in lipsa pianului...:)
Pe textul:
„fă ca delfinul" de Dacian Constantin
0 suflu
Context...din doua in doua trepte se intampla sa nu numaram, ci sa fredonam un ritm, parca in ideea de a nu ne gandi la urcus, dar totusi pentru a-l sustine. sperand ca la capat sa ne intampinam voiosi, cu respiratia agitata nitel, sa ne aranjam hainele si sa zambim. sa ne promitem lucruri. atare momente exista, dureaza la fel de mult/putin ca urcatul unor scari. se repeta insa, caci ritmul a fost deja obiectivat si are deci puterea de a ne starni. acest flash (n-as zice flashback neaparat) mi-a aparut citindu-ti chemarea catre tine...:)
Pe textul:
„din două în două trepte" de Dana Banu
0 suflu
Contextimbratisarea despre care zici ma duce cu gandul la pierderea in celalalt ca o regasire a sinelui. tabloul de aici, cu fiecare vers, se dilata pana la nemiscare, ca o deschidere de pleoape, ca o liniste a inauntrului. pana ce carcasa incepe sa palpite, zgandarita de terte prezente, chiar daca inocente, caci copii.
trebuie doar sa gasim confortul unui cadru, al unui invelis (fie el parc, fie bluza) si disocierea, reintalinirea devine inevitabila.
trebuie doar sa gasim confortul unui cadru, al unui invelis (fie el parc, fie bluza) si disocierea, reintalinirea devine inevitabila.
Pe textul:
„Regen" de Adina Batîr
0 suflu
Context