Poezie
fotografie de familie
daghereotipie
2 min lectură·
Mediu
inițial se vede corpul bătut continuu sub
imaginile insectelor
un crater
deschis sub bisturiu
a dispărut greabănul chișița ai zdrobit animalul
chitina stă pe crupă în coșmarul rezervat în camera albastră
elitrele se zbat în voie pe versantul dinspre est al clipei
fără un scop precis
zâmbești
te întrebi de ce oare omorai insecte când erai mic
halatele trec și te gândești la insecte
sau la gregor samsa
ai zburat vreodată
fără să crezi că noima secundelor înmuiate în clor
îți va schimba culoarea ochilor într-atât
încât cunoscuții vor mușca din tine ca dintr-o pernă
plină cu un compozit curios de compasiune
și aer respirat odată cu
imaginile prăfuite
primele
rămase pe retina ca un ziar ars de soare
ca un pergament aruncat în brațele celui mai orb
liliac
închide pleoapa ca pe învelișul unei torpile
cu minereu răspândit sub calotă până când scalpelul culege
boala creutzfeldt-jakob
(prima dată se instalase ataxia
îi fuseseră privite ariile neafectate prin pojghița fiecărui
rmn
apoi își dorea să-și reteze picioarele
un clivaj blând făcea din el micul dejun al fiecărei zile
se strângea de gât cu fiecare putere părăsită pe culori
distincte
amintind sterilizat că există o explozie care-l urmează
în orice gând
se rotește
se inelează și dincolo de oase vede cortexul întins ca o corabie
spărgând mâinile mamei așezată frontal ca un atol construit
acum mii de ani de propriile valuri)
cine se duce primul să ia un sandvici
nu e departe până atunci vom închide ochii și nu ne vom mai găsi
e ca și cum am adormi în camere diferite sub falca
aceleiași fericiri
013.303
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 265
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “fotografie de familie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/202035/fotografie-de-familieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
pana acolo, ma alatur liliacului celui mai orb, nitel chioara cum mi-s si ma supun indicatiilor intru vedere. dau de paranteza si tremur. si mai zic doar atat: daca e sa inteleg, cand oi reusi sa ma rup de asa imagini, va fi ca o adormire. mai respir nitel, dara, ii tare apasator aici. e drumul unui om, cu bagaje vechi, grele. deci nu se putea altfel.