Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ethanopium

1 min lectură·
Mediu
când din mine nu mai rămâne decât
aburul de ființă cu organe stoarse
în teasc
mă întind la picioarele tale
te invit să-ți potrivești tălpile
în respir-inspirul meu
vertical
creierul meu în pantaloni scurți
aruncă pietricele în geamuri
nici un gând nici măcar cel mai frumos gând
nu-ți sparge puterea
când din mine nu mai rămâne decât
ligheanul cu lături banale
las animale leneșe să mă soarbă
ele coboară aliniate din colțurile ochilor tăi
cu drapele de pace în cozi
animalele
îmi rod conștiincioase inima
osificată
înghit
sperma ta se umflă în mine
ca un duh hotărât
într-o sfântă
083993
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
99
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Dacian Constantin. “ethanopium.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/197313/ethanopium

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNM
nica mădălina
poezia aceasta vine ca o rezultanta a altora precedente, ca un crescendo decis, care si-a gasit aici si linia, si rimtul. impreunarea anuntata din titlu (si ce titlu, daca stai sa te gandesti cum ar fi sa inspiri asa ceva) e descrisa de catre cea care ramane verticala, stiindu-si incercarile, urmele, asa cum celalalt le-a lasat sau provocat.
cum raporturile intre oameni is deseori de putere si cum aici el face concesii si intinde o mana, ea recepteaza, inghite si asta sublimeaza, purifica.
si-uite asa madanica incaleca pe o sa si zise pe scurt povestea despre cum recepta ea poezia aista, gandindu-se totusi ca spiritualul, imaterialul impreunarii (din ultima strofa) se poate intoarce oricand, chiar daca eteric, intr-o materialitate la fel de halucinogena ca substanta ceea iesita din cei doi.
0
@dacian-constantinDC


Devii cititorul meu cel mai prețios și cel mai periculos deopotrivă:). Pentru că reușești să vezi și să exprimi atât de bine ceea ce vezi. Îți mulțumesc.

li
0
@ioana-negoescuIN
Distincție acordată
ioana negoescu
nu că ar fi nevoie să atrag atenția asupra poemelor tale, pentru că ai mulți și avizați cititori, dar din când în când e bine să-mi înving inerția(lenea, cu alte cuvinte) și să-mi exprim admirația. poezia exprimă inițial un raport și trasează coordonatele relaționale în cuplu într-un mod original marca\"Li\". poezia mă face să văd totul cu o oarecare prospețime și vervă. am observat că în poemele tale imaginea nu lâncezește niciodată și provoacă foarte acut imaginația.
mi-a plăcut mult:
\"creierul meu în pantaloni scurți
aruncă pietricele în geamuri\"
versuri \"ștrengare\" ce camuflează oarecum rădăcinile cerebralității în iubire.
nu știu de ce, dar mă uimește dualitatea aceasta perfect armonizată în tine între spiritual și carnal.

te citesc cu mare plăcere. sunt o fană:)
ioana.
0
@dacian-constantinDC


când cea căreia li îi este \"fană\" spune că este \"fana\" li-ului:)

adicătelea, ce pot să vreau mai mult? :) (li - umflăcioasă)

dualitatea despre care zici, Ioana, este cea care aș fi vrut să ajună la fiecare cititor. așa, ca de la Geministă scriere:) Mulțumesc pentru descifrare.

li

0
@elis-ioanEI
elis ioan
cam așa a juns la mine:

din carnal se naște sacrul:
\"înghit/sperma ta se umflă în mine/ca un duh hotărât
într-o sfântă\"

îmi mai sună ca un fruct oprit ce-l ademenește pentru a-și potrivi tălpile în respir-inspirul tău vertical, pentru sacrificarea ta (animalele/îmi rod conștiincioase inima
osificată) prin a-l înghiți și molfăi bine...până la \"li umflăcioasă\" :)
elis

0
@dacian-constantinDC


Elis,

Chiar mă întrebam pe unde umbli :)
Privirea ta tradusă în cuvânt - mă bucură iar.

li
0
@gelu-bogdan-marinGM
Un loc în care se întîmplă o gîndire a imaginilor. Imagini constituite din mișcare și timp. O pot considera o umbră de hipnoză pentru că aproape s-a povestit o uitare. Este un act de vorbire separat de imaginea vizuală ce se poate închipui.
0
@dacian-constantinDC


Gelu,

Îți mulțumesc pentru văz și pentru intuirea elementului \"timp\". Îmi era foarte importantă această descoperire.

prietenesc,
li
0