Poezie
eu vs. alt apus de soare
1 min lectură·
Mediu
dincolo de senzația de greață a
unui nou început
desfășurarea lentă a zilei
toate banalitățile și nelipsita rutină
ajuns în punctul ăsta
îmi vine să-njur
mă abțin
risc să-mi deformez imaginea
în fond doar atîta contează
să duc gunoiul să las
impresia unei depline mulțumiri
de sine
transpirat sub cearșaf evit
să fac cunoștință cu diavolul
oh my god
dă-mi un trup cald de care
să mă lipesc altfel
rămîn paralizat
ajuns în punctul ăsta
vreau să vorbesc despre nevoia
de-a crea din nimic
sînt un mic demiurg
sînt
vomit
risc
pentru întîia oară
asemănarea cu dumnezeu
024047
0

daca planeta e suficient de mica, apusurile is multe si pot fi admirate des si pe indelete.
(nu stiu de ce, dar vomit cela is vad redundant, poate si datorita gunoiului din prima strofa, poate si datorita contrastului cu dumnezeu; de fapt, recitind ce am scris, pare ca argumentez tocmai oportunitatea prezentei in text a verbului cu pricina; l-as fi lasat insa pe sint liber, neascociat decat cu \"risc\")