Poezie
povestea săgeții albastre
1 min lectură·
Mediu
trenul care duce la timișoara
e plin cu mine și nașul
îmi povestește despre femeile
pe care în loc de șpagă
le-a futut fără să știe
că azi e ziua mea
și eu aș putea să-i explic că
depresia e o chestie relativ scurtă
din care se poate ieși și fără
aerul boem de la gătaia
acolo într-adevăr m-aș putea simți
îndreptățit jucînd ping-pong
cu un intelectual rasat
o inscripție din cimitir spune
\"trecătorule ce ești tu am fost și eu
ce sînt eu vei fi și tu\"
într-un timp mă gîndeam să-mi pun
pe placa funerară ceva de genul
\"amintește-ți zilnic de moarte\" sau
altă chestie dogmatic valabilă cu
care să impresionez vii
dar azi e ziua mea
și trenul se îndreaptă spre timișoara
și nașu\' vorbește într-una
și mobilul n-are semnal
022541
0
ar trebui să găsești însă alte idei pentru partea cu moartea - chiar dacă preferi directețea îți trebuie ceva mai puternic, mai de impact și poate cât mai lipsit de livresc (deși aici e maqi degrabă senzația livrescului) după care să folosești evaziunea aia finală cu nașul și cu mobilul (foarte bine gândită).
plăcută descoperire teodor. sper că mai ai și o să mai produci texte de genul ăsta. poate chiar mai bune