eu vs. alt apus de soare
dincolo de senzația de greață a unui nou început desfășurarea lentă a zilei toate banalitățile și nelipsita rutină ajuns în punctul ăsta îmi vine să-njur mă abțin risc să-mi deformez
poem geopolitic
teo dimineața în fața oglinzii alte riduri și fire cărunte aceiași aurolaci îmi bîntuie visele și amintirea lor mă împiedică să servesc micul dejun aprind televizorul se pompează vid în
liberul arbitru
nu mai șterg praful prin casă nici unghiile tăiate nu le adun mucii uscați zac în același loc toate aceste semne ale existenței mele ies afară se ard frunze uscate le admir fumul
amintiri
am fost să pescuiesc cu tatăl meu și să căutăm monede vechi nu am găsit monede și nu am prins nici pește nici nu trebuia
in utero
ține-ți privirea îndreptată în sus sună sfatul unui om înțelept ai să vezi soarele noaptea răsărind din panouri publicitare mansarde cochete unde suicidul e la el acasă pe dumnezeu sub formă
de ce diacritice?
sînt un bărbat chinuit nu mai pot să mănînc să beau să fumez oricum normalitatea e o tîrfă ieftină și eu nici nu vreau să fiu normal normali sînteți voi și locatarii care se adună zilnic pe
superfluă
la un șpriț cum se întîmplă de cele mai multe ori au avut chef să discute despre veșnicie nu știu de ce da\' se pare că las impresia unui cunoscător eu vreau doar să-mi savurez berea în liniște
no name
unii zic că lumea se împarte în două categorii de oameni - iubitorii de cîini și iubitorii de pisici taci!îmi zbiară conștiința de cîte ori încerc să compar scrisul cu pisicile ție îți plac
11 septembrie
în turnurile gemene a colcăit o vreme pasiunea unor liceeni o parte a orașului siluită de bomba teroristă. o alta se întreba cvasi-retoric dacă în flăcările jihadului se topesc doar
nu mă mai trageți pe dreapta!
polițistul ionescu mă trage pe dreapta îmi cere actele la control își dă importanță pînă acum nimic ieșit din comun o întîmplare banală însă eu mă grăbesc să evadez din derizoriu nu mă pot
ronaldinho sau coca-cola
sînt anumite cuvinte pe care nu le înțeleg și vreau să le caut în dicționar dar amîn momentul căutării la nesfîrșit pînă ajung să le înțeleg din context mai ales cînd merg cu mașina la mare
privitul prin interstițiile caninilor
eu trebuie să fiu consecvent ca șarpele care se încolăcește lent dar sigur în jurul gîtului îmi așez singur scaunul cu fața spre ușa deschisă prin care pot privi nestingherit în timp ce molfăi
haiku
Încremenite sub firele mai grizonate momente decisive
supă cu tăiței pentru sufletul meu
sînt epuizat viața nu mă lasă să plămădesc realitatea în vis în creierul meu masochist se duc lupte morbide pe care nu le înțeleg cum nici tîlharul mîntuit n-a înțeles ce scrie pe tăblița
amprente
în timp ce unghiile mele se manifestă vulgar mîinile care mi-au cuprins capul se odihnesc în rezervația mîinilor fericite printre alte mîini îngrijite curate de pianiști sau scriitori crăpate
antagonisme
se face că apăream pe micul ecran la o emisiune de cultură probabil ieșeam apoi pe străzi lumea mă recunoștea metanoia gîndeam metamorfoză strigau ei din ochii și ar fi vrut să devin o masă
google earth
bunică-miu venea cu pași grăbiți și pleca la fel de repede parcă încercînd să fenteze moartea cu o geantă neagră jerpelită de care nu se despărțea în ea singurele lui legături cu viața - o
între 4 pereți
deasupra mea oameni dedesubt oameni în stînga și dreapta tot oameni nu dau semne de intimidare sînt calm ca un muc de țigară într-o scrumieră ticsită deși a trecut un an poate mai mult de
o idee măreață
nici măcar nu am băut incă prima cafea și nici măcar prima țigară nu am fumat-o și scriu deja marele meu poem revoluționar căci vorba aia cînd îți vine harul e greu să-l trădezi mi-e frică să mă
la vară. la țară
furam cireșe printre blocuri și o dată chiar am muls o vacă se poate spune că am avut o copilărie fericită normală și fericirea n-are voie să se scurgă din ochi în clișee construite pe verticală
povestea săgeții albastre
trenul care duce la timișoara e plin cu mine și nașul îmi povestește despre femeile pe care în loc de șpagă le-a futut fără să știe că azi e ziua mea și eu aș putea să-i explic că depresia e o
reacție întîrziată
ca și truismele necazurile se țin lanț mă urmăresc îmi explodează motorul îmi pierd banii și telefonul se crapă încerc cît pot să mă feresc de truisme astăzi am văzut cît de apetisant poate
kimisis
un fost coleg de generală a murit am fost la înmormîntare e atîta banalitate într-un coșciug morții nu înduioșează eventual rudele sale înlăcrimate pot stîrni emoții ca și cum absurditatea
vid
sînt unul din aceia care văd copii morți pe fundul mării înainte mă scufundam după grote scăldate în muzică diafană peșteri sau copii stalactite sau stalacmite apa sărată cauzează iluzii
navetiști
pe un scaun în metrou un anonim cu mătănii doamne iisuse devenise un reflex pavlovian eram asemenea unui portar de fotbal care chiar și atunci cînd echipa sa dă gol se bucură tot singur sub
papagalul roșu
bilele roșii ușor inflamate la buzunarul superior stîng io nu-ți pot oferi un semn o simt. o gîndesc. vreau s-o spun dar nu sînt om sînt un tac amărît frecat în permanență de prosoape vreți un
lateral vertical
copilul suspendat pe acoperișul blocului nu recunoștea adierea vieții ce putea să nu fie este probabil clipa pe care toți o percep mai tîrziu cînd transpirația mîinilor se scurge prin pix
carpe diem
jurnaliști patibulari jubilatorii cu moartea îmbibată de excrementele unui sat inundat în ipostaze angelice, izbăvitoare povestiri de succes adevărate între două sentințe utopice: să fii
bătătorul de covoare
ajutor! ajutor! strigau doi copii îngroziți din mașină cu zoom-ul fixat pe fețele lor în timp ce un idiot probabil tatăl lor era sfîșîiat ochi mîini picioare rinichi o excursie safari de
haiku
Ca fulgii ce dispar pe un parbriz înfierbîntat Visele
politically incorrect
Sînt desuet sau anacronic nu sînt trendy cînd spun și scriu că încă mai există Dumnezeu știu și e la fel de dificil să tai în continuare ceapa mărunt cît mai mărunt prin aburul de
testament
„nu mai avem pîine” mă duc eu pînă jos să cumpăr din spatele stației de benzină mă urmărește lunetistul caută momentul oportun să tragă nu mi-e rușine că umblu gol în văzul tuturor poate și
pana prostului
sihaștrii din ce în ce mai puțini dar vrednici de admirat nu că aș fi io un mare teolog sau că mi-ar place singurătatea ci fiindcă am fost nevoit într-o noapte să merg 5 km pe jos (distanța
tabu
românii au deplină încredere în armată și biserică tinerii vor să emigreze în america „de ce te-ai întors în țara asta de căcat?” mă întreabă inflexiunea vocii trădînd o ură mocnită ca să
lecția
dragi copii astăzi vă voi vorbi despre zîmbetul știrb al celor din jur desigur voi sînteți încă mici și nu concepeți ca dințișorii voștri albi și puternici să fie zdruncinați de visele clasei
Anestezie
ANESTEZIE Þin minte că într-o zi m-am descălțat și preț de cîteva secunde am fost șocat să văd vîrful ciorapului transformat în sînge. Tot așa surprins am fost într-o dimineață la
