Poezie
testament
1 min lectură·
Mediu
„nu mai avem pîine”
mă duc eu pînă jos
să cumpăr
din spatele stației de benzină
mă urmărește lunetistul
caută momentul oportun să tragă
nu mi-e rușine că umblu gol
în văzul tuturor poate
și din cauza faptului că pălăria
îndesată pe cap înainte de
plecare îmi ascunde fața
coaja tare și crocantă a pîinii
o mănînc eu iar miezul
alb îl fărîmițez
cu grijă în urma mea
pentru cei care caută
să-mi găsească cadavrul
003046
0