Poezie
superfluă
1 min lectură·
Mediu
la un șpriț
cum se întîmplă de cele mai multe ori
au avut chef să discute despre veșnicie
nu știu de ce da\' se pare că
las impresia unui cunoscător
eu vreau doar să-mi savurez berea
în liniște ei se încăpățînează să
mă întrebe despre nemurirea sufletului
continuarea firească ar fi să-l trădez
pe dumnezeu să le împărtășesc
marele secret știut doar de noi doi
însă refuz să o fac
și nici n-am chef să răspund în
clișee de genul:
viața după moarte=luminița albă de la
capătul tunelului sau ceva mai
dostoievskian - dacă veșnicie nu e
atunci mă doare în pulă de voi toți
vă puteți ridica de la masă
eu tot aici o să beau sau
dacă insistați și curiozitatea
vă roade
mergeți la celălalt capăt al ploii
găsiți-l pe bătrînul cu cîrja metalică
de obicei cară o plasă de rafie
plină cu cărți
acum ude și fără cititori
și dacă el vă răspunde
veniți să-mi spuneți și mie
ca să nu mor prost
mă găsiți tot aici
grăbiți-vă!
002429
0