NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
adica un fel de a trage cu arcul fara a trage cu arcul. sau a nu forta forta pentru a fi putere.
spraflexibil, ca puterea inspre autoritate.
spraflexibil, ca puterea inspre autoritate.
Pe textul:
„Autoportret cu linia de ochire a Orizontului" de Adrian Firica
0 suflu
Contextmie imi place pauza dintre \"a\" si \"fi\", ca si cum te opresti sa asculti trapul de sunete inexplicabile. si imi mai place coala alba, jucausul ruperii cuvintelor si al pretextelor de a expune numele. in strigat nebun, fireste.
Pe textul:
„turme de bași" de Daniel Bratu
Recomandat0 suflu
Contextacest punct de intalnire transforma premonitia (asa vazusem eu ritmul zicerii, adica felul in care se exprima si nu ceea ce se exprima) in certitudine. si mai ziceam ca imi placuse repetitia aceea, ca un contur care incadreaza sensul transmis.
adica poate am ales o forma nepotrivita pentru a spune ca rezonasem cu ultimele doua strofe...:)
pierderea ca mijloc al regasirii, da. mai mult, o pierdere voita.
adica poate am ales o forma nepotrivita pentru a spune ca rezonasem cu ultimele doua strofe...:)
pierderea ca mijloc al regasirii, da. mai mult, o pierdere voita.
Pe textul:
„Nișă" de Adela Setti
0 suflu
Contextdaca nisa se face in retina, atunci ritmul gafait al premonitiei din ultimele doua strofe devine un fel certitudine incomoda. adica exact precum intoarcerea cu fata spre verso.
reptitia faliei si a ierbii inchide aici o promisiune.
reptitia faliei si a ierbii inchide aici o promisiune.
Pe textul:
„Nișă" de Adela Setti
0 suflu
Contextaici imi place ca elis balanseaza intre impresie si expresie cu ochiul lucid. si imi mai place cuvantul \"mirat\", de care nu se teme, stiindu-l cumva sursa a intelegerii.
Pe textul:
„șșșt" de elis ioan
Recomandat0 suflu
Contextjucausul intelept al replicii parintesti intalneste aici inteleptul grav al copilului. transferul si dinamica celor doua tipuri de intelegere sunt prilejuite de proiectarea, prin asteptare si vis, catre un viitor al miscarii (calul alb), in care povara (pietrele carate in spate) devine suportabila.
(ca_cel nu ar putea fi evitat printr-un precum? ce-i drept, ar deranja ritmul...)
(ca_cel nu ar putea fi evitat printr-un precum? ce-i drept, ar deranja ritmul...)
Pe textul:
„ce mai fac eu, iaca" de Adina Ungur
0 suflu
Contextun fel de another brick in the wall, la asta ma duce gandul desfacand urmele de aici.
sa vedem, dara: cred ca sentinta de la inceput se vrea de fapt o negare a ceea ce transmite, caci iubirea nu exista decat prin manifestarile ei, care ii atesta existenta. astfel, se trece la cautarea dovezilor...
de aici incepe lungul sir de imagini (cea cu iepurii mi-a placut mult, gandindu-ma la spaima lor), cumva rostogolite ca argument pentru cealalta idee.
anume cea finala, istovitoare as zice (strivitoare spune textul) - dedublarea eului in constiinta si fapte observabile. si responsabilizarea aferenta.
un text lung, stufos, dar cred ca prin asta coerent mesajului pe care il sustine.
sa vedem, dara: cred ca sentinta de la inceput se vrea de fapt o negare a ceea ce transmite, caci iubirea nu exista decat prin manifestarile ei, care ii atesta existenta. astfel, se trece la cautarea dovezilor...
de aici incepe lungul sir de imagini (cea cu iepurii mi-a placut mult, gandindu-ma la spaima lor), cumva rostogolite ca argument pentru cealalta idee.
anume cea finala, istovitoare as zice (strivitoare spune textul) - dedublarea eului in constiinta si fapte observabile. si responsabilizarea aferenta.
un text lung, stufos, dar cred ca prin asta coerent mesajului pe care il sustine.
Pe textul:
„Urma" de Nicolae Popa
Recomandat0 suflu
Contextdaca-i umbra stiu ca necesita lumina pentru a exista, numai ca \"fara lumina\" acolo ma impiedica din lectura, zic. poate ca pus altundeva, daca tii sa apara in text...:)
si parca moartea ar fi un final mai simplu, mai puternic. in genere, dupa ea nu urmeaza nimic, cel putin in anumite opinii. de asta mi se pare superfluu acel \"si atat\".
in rest, un moment de bine pictat, riscul intepaturii (acel fara degetar) asumat fiind din capul locului.
si parca moartea ar fi un final mai simplu, mai puternic. in genere, dupa ea nu urmeaza nimic, cel putin in anumite opinii. de asta mi se pare superfluu acel \"si atat\".
in rest, un moment de bine pictat, riscul intepaturii (acel fara degetar) asumat fiind din capul locului.
Pe textul:
„Fără degetar" de Marinescu Victor
0 suflu
Contextuite, imi place tare incipitul, atentionarea din primul vers, cumva grava in voiosie. sau invers.
\"ca niste petale\" mi se pare balast, caci e destul de puternica imaginea din primul vers. in plus, ai deja \"ca dintr-o burta\", o comparatie buna cat sa sustina ideea si imaginea mamei pe umar.
al saptelea vers l-as vedea astfel: \"de-ar fi lichid ar fi lapte\", din nevoia de a concentra nitel.
ultima strofa are un ceva jucaus, dar serios, rupe cumva cu restul imaginilor, tocmai nemizand pe imagine:)
\"ca niste petale\" mi se pare balast, caci e destul de puternica imaginea din primul vers. in plus, ai deja \"ca dintr-o burta\", o comparatie buna cat sa sustina ideea si imaginea mamei pe umar.
al saptelea vers l-as vedea astfel: \"de-ar fi lichid ar fi lapte\", din nevoia de a concentra nitel.
ultima strofa are un ceva jucaus, dar serios, rupe cumva cu restul imaginilor, tocmai nemizand pe imagine:)
Pe textul:
„o facem periodic și pe asta" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextiarasi glisare...:) de la batran la copil, ca o moarte care inseamna o nastere si careia ursul within ii e martor. imi place, ca si cititor, ca is luat de la stanga la drapta si scuturat, ca pentru linistirea si resemnarea finala.
cum inteleg eu miscarea de aici? prin transmisia halo-ului, prin sonoritatea metalica a verbelor, prin curajul de a repeta cadrul, acea targa moale.
cum inteleg eu miscarea de aici? prin transmisia halo-ului, prin sonoritatea metalica a verbelor, prin curajul de a repeta cadrul, acea targa moale.
Pe textul:
„O dinamică a curelelor sau Despre moarte la imperfect" de Adela Setti
0 suflu
Contextrespui acelasi strigat soptit catre cea care poate derula timpul in feluri daca nu nazbatioase, macar mai putin dureroase. retin acele riduri si inaltarea in vederea sarutului.
nu ar suna mai bine, mai déjà-vu daca in primul vers in loc de \"ne inaltam\" ar fi \"suntem\", ca si in penultimul vers? inaltarea este deja zisa...:)
si revezi niste diacritice, pe ici, pe colo...
nu ar suna mai bine, mai déjà-vu daca in primul vers in loc de \"ne inaltam\" ar fi \"suntem\", ca si in penultimul vers? inaltarea este deja zisa...:)
si revezi niste diacritice, pe ici, pe colo...
Pe textul:
„Déjà-vu" de Marinescu Victor
0 suflu
Contextda, ingerul ca mijlocitor intre \"aici\" si \"acolo\", dupa cum deja stim:), numai ca de asta data se incearca aducerea ingerului in imediat,in \"aici\", golirea de insemnatatea lui de intermediar. prin asocierea lui cu elementele ale acestui imediat prin care este portretizat (toamna, de exemplu), dar si cu simbolul pisicii (supletea miscarii, uneori nesincere, diabolicul insusi, poate). dintr-o dorinta umana de repozitionare independenta, revoltata, in univers.
captiv in dihotomia teluric-divin, lumina-lipsa ei (sau o lumina artificiala-luxten), omul incearca sa uzurpe functia ingerului, in drum spre cunoastere, il umanizeaza, il coboara, ii atribuie reactii ale omului. in urma carora mijlocitorul, ingerul, reuseste, prin armele umanului, sa il repozitioneze el pe om in spatiul median intre \"aici\" si \"acolo\", dar cu ochii in lumina pragului de sus.
si cata ironie...
captiv in dihotomia teluric-divin, lumina-lipsa ei (sau o lumina artificiala-luxten), omul incearca sa uzurpe functia ingerului, in drum spre cunoastere, il umanizeaza, il coboara, ii atribuie reactii ale omului. in urma carora mijlocitorul, ingerul, reuseste, prin armele umanului, sa il repozitioneze el pe om in spatiul median intre \"aici\" si \"acolo\", dar cu ochii in lumina pragului de sus.
si cata ironie...
Pe textul:
„în-ger cu pisica în gură" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextteama fiind nu un obstacol, ci un motor al actiunii, cata vreme da curajul de a fi depasita, timpul fiind suspendabil, cata vreme drumul, ajungerea importa, constrangerile pielii, ale carcasei fiind asumate, ca si imobilitatea oamenilor catre care se intampla ajungerea, las semn ca parcurgand acest text, am regasit stilul lui emilian, chiar daca zicerea s-a intamplat din afara (un afara material, nu si emotional) lui.
pentru aceasta coerenta a textului cu cel despre care zice si pentru care s-a nascut, ca si pentru acesta din urma insusi, zic timpului si drumului care i se reinnoiesc sa il potenteze. si sa aiba grija de el.
pentru aceasta coerenta a textului cu cel despre care zice si pentru care s-a nascut, ca si pentru acesta din urma insusi, zic timpului si drumului care i se reinnoiesc sa il potenteze. si sa aiba grija de el.
Pe textul:
„drumul ia tot" de ioana negoescu
0 suflu
Contextadela setti stie sa rasuceasca, sa faca patratica in patratica de parca ar fi cercuri.
transfera aici gestica piciorului, functionalitatea lui catre spranceana, pe cele ale gurii catre umbra piciorului, isi mentine privirea ambientala, observa personajul nestiut, se pregateste.
cred ca adela setti recompune aici actul pregatitor si il prezinta ca fiind esential, pentru ca imaginarului cititorului sa ii revina sarcina de a se lupta cu memoria, in incercarea de a continua cantecul zeitei. metonimia induce transferul, glisarea, patrunderea catre \"in sine\".
raportarea la leda evadand devine patratica centrala, de fapt punctul de unde pleaca raza actului. de traire.
transfera aici gestica piciorului, functionalitatea lui catre spranceana, pe cele ale gurii catre umbra piciorului, isi mentine privirea ambientala, observa personajul nestiut, se pregateste.
cred ca adela setti recompune aici actul pregatitor si il prezinta ca fiind esential, pentru ca imaginarului cititorului sa ii revina sarcina de a se lupta cu memoria, in incercarea de a continua cantecul zeitei. metonimia induce transferul, glisarea, patrunderea catre \"in sine\".
raportarea la leda evadand devine patratica centrala, de fapt punctul de unde pleaca raza actului. de traire.
Pe textul:
„Act" de Adela Setti
0 suflu
Contextpatern-ul lui alice:)...
melodiile din alice si-au reconstruit ritmul, intr-adevar. acum se simte ca alice nu mai porneste de la melodie si versuri din ea alese ca subtitlu (iertaciune daca ma insel, eu asa simteam, lecturand poezii anterioare ale tale), ci le foloseste ca suport in sustinerea unei muzici personale, pe care si-a interpretat-o, si-a inteles-o si o povesteste.
cum? ca pe un basm lasat totusi deschis, pe care o noua spunere il va face altul.
si am mai simtit aici vertijul:)
melodiile din alice si-au reconstruit ritmul, intr-adevar. acum se simte ca alice nu mai porneste de la melodie si versuri din ea alese ca subtitlu (iertaciune daca ma insel, eu asa simteam, lecturand poezii anterioare ale tale), ci le foloseste ca suport in sustinerea unei muzici personale, pe care si-a interpretat-o, si-a inteles-o si o povesteste.
cum? ca pe un basm lasat totusi deschis, pe care o noua spunere il va face altul.
si am mai simtit aici vertijul:)
Pe textul:
„urlete și copite" de alice drogoreanu
Recomandat0 suflu
Contextundeva arati:). arati de la bun inceput, atragi atentia. si asta prin numaratoarea momentelor de dumnezeire, chiar daca in afara, pe strada; prin uluci (prezente si in alta poezie a ta, daca nu ma insel, prin ele vedeai femeia); prin temporizare; prin felul in care iti construiesti protectia (praful, contururile albe).
dar raman cuiul, sotronul, umbra curajoasa, lesa, adica un spatiu, culmea, al libertatii de a risca. si mai ramane rabdarea.
uite ce cred ca ai aratat in poezia asta, prin secvente dozate precum culori, pana ce a inceput sa palpaie luminita albastra.
dar raman cuiul, sotronul, umbra curajoasa, lesa, adica un spatiu, culmea, al libertatii de a risca. si mai ramane rabdarea.
uite ce cred ca ai aratat in poezia asta, prin secvente dozate precum culori, pana ce a inceput sa palpaie luminita albastra.
Pe textul:
„pentru luminița albastră apăsați" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextpentru ca pamantul este substanta prima a lumii, inceput si sfarsit, pentru ca ajungerea la capat este un timp al durerii, pentru ca tampla incearca depasirea inevitabilului, pentru ca iesirea din ineluctabilitate se face cu inima urland ca un clopot si mai ales pentru frigul pe care vantul (vietuirea finita) il lasa cand trece, las semn ca am citit.
Pe textul:
„această normă a pământului" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextca si cum ceea ce oferim celuilalt este de fapt ceea ce dumnezeu ii ofera, prin noi.
scriitura aceasta, concentrata, clara, cu grija detaliului, cu ritmul contrastului repetat (fulg-sange, rece-cald), e ca o fotografie pe care o gasesti ca semn de carte, cand vrei sa intelegi, prin vizualizare, cum se intampla gestul de a oferi, ca si bucuria de a primi.
scriitura aceasta deja a a juns acolo unde permite receptorului as se opreasca. si sa simta dinlauntru.
scriitura aceasta, concentrata, clara, cu grija detaliului, cu ritmul contrastului repetat (fulg-sange, rece-cald), e ca o fotografie pe care o gasesti ca semn de carte, cand vrei sa intelegi, prin vizualizare, cum se intampla gestul de a oferi, ca si bucuria de a primi.
scriitura aceasta deja a a juns acolo unde permite receptorului as se opreasca. si sa simta dinlauntru.
Pe textul:
„god’s gift" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexttocmai pasajul remarcat de medeea mi se pare mie cumva superfluu, insa. intrucat m i r a c o l u l trait nu presupune dependenta. plastic si dulce, acestea is aripile. plastica si dulce este si redarea gesticii apropierii firesti. cum de cine? de om.
sa fie aici o ditamaia (cum ar zice li), o babana (cum zic eu) afirmare (chiar asumare) a apartenentei la poveste, prin trairea nonsalanta a sentimentului, in vazul nevazator al lumii ocupate (uneori chiar frustrate) de gasirea dumnezeilor proprii?
e lumina care a patruns.
sa fie aici o ditamaia (cum ar zice li), o babana (cum zic eu) afirmare (chiar asumare) a apartenentei la poveste, prin trairea nonsalanta a sentimentului, in vazul nevazator al lumii ocupate (uneori chiar frustrate) de gasirea dumnezeilor proprii?
e lumina care a patruns.
Pe textul:
„botez" de Dacian Constantin
0 suflu
Context