Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ce mai fac eu, iaca

Liviei, despre lucruri obișnuite

1 min lectură·
Mediu
iaca, se mai răstoarnă la o vreme cerul pe umerii mei
de la înălțimea lui, cu eleganță nonșalantă
mă trezesc consemnată să-mi duc prezentul în spate
ca cel mai cuminte copil din curte, cum eram
ehe, te pun dracii să cari pietrele de moară-n spinare, râde tata
cu dreptatea lui
când iaca
deghizată în cel mai aspru părinte
viața mă plesnește fără milă
de câte ori îmi permit să visez
că există la un capăt de galaxie o umbră
a călărețului care îmi tot pare că vine
iaca, pe calul alb
054.934
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
91
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Adina Ungur. “ce mai fac eu, iaca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-ungur/poezie/216324/ce-mai-fac-eu-iaca

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
deghizată în cel mai aspru părinte
viața mă plesnește fără milă
de câte ori îmi permit să visez
că există la un capăt de galaxie o umbră
a călărețului care îmi tot pare că vine
iaca, pe calul alb

Îmi place acel iaca de la început și apoi de la sfârșit, e așa cum ai spune: mi-am deschis inima puteți citi acolo. E a doua poezie pe care o citesc azi și se întoarce în timp spre cele ale copilăriei. Un poem logioc- emoțional, dar și imaginativ, există un schimb de informație dinspre exterior spre interior. Poemul tău e ca o balanță între cele două lumi, lăuntrică și exterioară: a călărețului care îmi tot pare că vine / se mai răstoarnă la o vreme cerul pe umerii mei. În citirea acestui poem ne ajută foarte mult sensul original al exprimării. Imaginația în poemele tale este spontană și încearcă să adune părticelele unor amintirii și să facă din ele un întreg dăruindu–le realității.
0
@nica-madalinaNMnica mădălina
jucausul intelept al replicii parintesti intalneste aici inteleptul grav al copilului. transferul si dinamica celor doua tipuri de intelegere sunt prilejuite de proiectarea, prin asteptare si vis, catre un viitor al miscarii (calul alb), in care povara (pietrele carate in spate) devine suportabila.
(ca_cel nu ar putea fi evitat printr-un precum? ce-i drept, ar deranja ritmul...)
0
@nica-madalinaNMnica mădălina
simplu, uf, nicidecum simlpu
0
@felix-nicolauFNfelix nicolau
\"iaca\" acela taie bine partitura si rasuna ca un gong care smulge cititorul din filosofare si-l arunca\'n poezie
0
@adina-ungurAUAdina Ungur
Așa, bine zis, Alexandra, chiar o să o plesnesc, fir-ar ea! Mă bucur că ți-a plăcut și mulțumesc de semn! :)

Maria, mă bucură și mă onorează trecerea ta argumentată! Ochiul tău care observă bine și finețea opiniilor tale care de multe ori m-au ajutat să mă transpun într-o ipostază exterioară compoziției. Ai observat bine, sunt trei proverbe și trei de \"iaca\" pe lângă ele. Mulțumesc mult pentru părere!

Mădăina, am urmărit ca ludicul să fie unul cât se poate de natural și discursul să alunece în firesc, de-aceea un \"precum\" mi-ar părea nițeluș strident. Dar îți mulțumesc pentru sugestie și părere.

Felix, ai observat bine, dincolo de inserția repetitivă (îmi place să mă joc cu discursuri care doar \"par\" a fi libere) am intenționat ca ludicul să alunece în registrul ironic, nu știu cât de bine mi-a reușit, dar ceva efecte tot am eu pe-acolo. Mulțam!
0