Déjà-vu

la capete suntem ca două buze tot universul intră aspirat de inimi doar mâinile mele în pieptul tău se zbat să nu te piardă a mea tace când crești din mine îti pun riduri pe sfârc cu dinții îngrămadesc timpul în ieșirile lui să-mi umple gura lovit de cuvinte să-mi curgă șiroaie pe gât să îl respir să auzim doar pielea lipindu-se de piele și noaptea ieșită din noi să ne bântuie lichidă și albă așteaptă mă grăbesc să scot bezna din geam să nu ne mai fie umbră să nu ne mai fie lună asează pe marginea patului carnea zdrobită și aleargă să îți înalți iar buzele când nu sunt atent din spatele meu ies butoane mă derulează spre tine la capete să fim ca două buze déjà-vu