Act

la frontiera între suprarealism-ludic-oniric, poezia reușește să capteze cititorul implicându-l în povestea interioară a autorului. dincolo de șagă, tonul grav rămmâne muzica de fond, iar poezia se ascultă în acordaj muzica din lăuntruri. este textul pe care îl apreciez până acum cel mai mult din scrierile Adelei Setti.

Ela

adela setti stie sa rasuceasca, sa faca patratica in patratica de parca ar fi cercuri.
transfera aici gestica piciorului, functionalitatea lui catre spranceana, pe cele ale gurii catre umbra piciorului, isi mentine privirea ambientala, observa personajul nestiut, se pregateste.
cred ca adela setti recompune aici actul pregatitor si il prezinta ca fiind esential, pentru ca imaginarului cititorului sa ii revina sarcina de a se lupta cu memoria, in incercarea de a continua cantecul zeitei. metonimia induce transferul, glisarea, patrunderea catre \"in sine\".
raportarea la leda evadand devine patratica centrala, de fapt punctul de unde pleaca raza actului. de traire.

prea mult suprarealism.

E nevoie de suprarealism, dar nu e doar atat, trăim într-o lume a amestecurilor, poezia asta un nod de curente. Vremurilor mitice (Leda) și glorioase(Homer)li se opune o lume a burților(\"o pregateau pentru cină\", poarta se deschide ca un stomac\"), recognoscibilă, de fapt îmi plac toate celelalte versuri dantelate.

Mie mi-e clar: Adela parcurge drumul zilnic de acasa la scoala. Nu-i nici un suprarealism aici,Claudiu. Dar daca a reusit sa sublimeze intr-atat realitatea cea mai banala cu putinta si sa o umple de conotatii care o transcend... si sa o faca si in cel mai poetic mod cu putinta [de pina acum,in ceea ce priveste textele postate unul pe zi]... bravo ei.
Good work, kid. Proud of ya ;)
Ems

foarte supla pirueta textului,o autoare de lung metraj

Inspirata descriptia: \"autoare de lung metraj\". Pare ca s-ar fi scris un prolog personal si apocrif la Iliada. Formulari eliptice care ucid orice tentativa de redundanta acolo unde pindeste pateticul. Frumos.

Vă mulțumesc pentru cuvintele de apreciere. Sincer, nu mă așteptam la reacții pozitive legate de acest text - l-am scris dintr-o răsuflare, nu l-am revăzut pentru corectură și da, Michele, ai dreptate ca de obicei: e mica mea epopee matinală.
Vă mai aștept.
Adela

Am trecut textul la Poezie și-am pierdut steluța :( can I have it back?