Negru Vladimir

Noemi... crezi ca toate se opresc la intelegerea mesajului? Eu sunt de parere ca de fapt in acel moment invatam doar ca am pierdur pana atunci vremea.

Leda multumesc pentru opinii si incercarea de deslusire a unui univers deloc comod... nu e vorba de resemnare insa ci de pace... succes la lupta cea mare ;)

Ionut... nimic nu trece neobservat, diferite sunt doar vitrinele in care ne expunem creatiile... despre misoginism ce sa zic... cred ca si aici exista grade de toleranta.
Ioane... intelect sentimental zici? :) Stiam ca vei fi unul dintre cei care vor intelege unde sta centrul de greutate.
Ela... ai sesizat foarte bine o parte a nuantelor ce s-au vrut a fi exprimate... probabil ca tu m-ai recomandat: multumesc dar cred ca la nivelul meu de acces oricum nu am sansa de a evolua in prima liga/tabloul principal alaturi de persoanele cu adevar importante ale siteului. Exista recomandate de prima pagina si alta categorie? Intreb doar ca sa ma dumiresc.
Felix... multumesc pentru ca mi-ai lasat speranta :)
Ioana... delicata prezenta ta ca de obicei. Te mai astept.
Andrei... ma asteptam sa tratezi textul intr-o nota ironica... de fapt ce mai este serios intr-o lume ca asta in care traim? Ai dreptate cu fragmentul acela :)
Multumiri tuturor pentru feed-back.

Noemi :)... prin actul scrierii ne proiectam in afara noastra... a scrie despre egoism e desigur un demers extrem de dificil din punct de vedere logic :)

Anne ai dreptate... problema e ca nu cred in acea privire de deasupra ci in faptul ca Dumnezeu participa la umanitate si sufera uneori chiar prin porii mei... m-as bucura sa fie mandru de subiectivitatea aceasta experimentala si sa mai faca si judecati fara pretentii de obiectivitate... e un joc pana la urma si atat.

Mihai... abia acum am observat comentariul tau... iti multumesc pentru ca citesti ceea ce postez si sunt magulit de remarcile tale.

Andrea si eu ma bucur ca mai citesti poezii semnate de mine... textul acesta a constituit un experiment, intr-o forma apropiata iar acum l-am reajustat si recuperat pentru partea \"oficiala\" a prezentei mele pe site :)
Nu e pericol cu trendul acela... pur si simplu mi s-a parut potrivit acolo termenul.

Noemi maceta cu pricina era utilizata pentru taiatul trestiei de zahar... ca se mai intampla ca obiectul cu pricina sa separe in mod desigur regretabil capul unui misionar de restul trupului e doar o chestiune accidentala fara consecinte in plan strict gnoseologic.
Am sa te contrazic... treaba cu iubirea de sine e ca un fel de chinta la doua capete... e gradinita in care inveti sa-i iubesti pe ceilalti... sau este expresia egoismului... varianta a doua valorizata fiind de catre autor.
Apoi maceta taie dar nici pe departe chirurgical ci mai degraba cu foarte putin respect fata de esteticul marginilor partilor segmentate.
In rest chestie de gust... poate ca sunt prea explicativ uneori dar cusurul acesta isi afla obarsia in grija mea fata de detaliu... multam pentru apropierea de text.

Ofelia... e o poveste ce are capetele zimtate si mai taioase ca oricand... textul meu despre batranii cei tineri... ma bucur ca ai poposit aici :)

Teea fii pe faza deoarece, in logica ta poetica, iti scrie un mort ;)... mie mi-a placut poezia ta, curge bine si e scrisa cu mult curaj... zilele trecute cineva imi spunea ca vine o vreme cand fiecare dintre noi scriem o declaratie de independenta fata de trup... eu imi doresc uneori si o amarata de autonomie, locala cat o anestezie pentru operatia de apendicita... habar n-am de ce dar acel \"iubitule, azi ai murit\" m-a tulburat si in aceeasi masura m-a facut sa urasc toate virgulele din lume... cam apropiate ca sens \"pierdeau\" si \"se risipea\"... eu as fi zis \"sangerau\" (ce bizar suna fara diacritice... sange-rau)... la \"câmpuri și văi\" as scoate vaile ca oricum sunt din oficiu intr-o logica simpla a sentimentelor... \"văgăunile inimilor s-au umplut cu moartea ca fumul de țigară\"... varianta mea: văgăunile inimilor s-au umplut cu moarte... finalul desi previzibil are totusi rezonanta... decat o rugaciune ratata mai bine un blestem rostit cu \"nadejde\"... e doar o diferenta de receptor, nu mare lucru :)

Mare figura mai esti tu Teea :)... ma bucura oricum trecerea ta prin \"padure\"... sper sa nu fii Scufita Rosie :)

E destul de limpede spus, nu? Multumesc Mihaela... o bucurie sa te revad in pagina mea.

Andrei... stii tu ce spui acolo cu nivelele respective... incerc sa ofer aceeasi perspectiva poetica pe mai multe segmente de intelegere... nu e vorba de gustul cititorului pentru ca nu imi doresc sa devin un cameleon ci de mai multe \"porti\" pentru lector.
Vasile... stii doar ca un cuvant lasat de tine sub textele mele ma bucura... ai dreptate cu modificarile pe care le sugerezi, am sa schimb dar nu acum ca iar imi dispare textul :)
Ela... multumesc... se poate sa ma lipsesc de fragmentul acela care nu ti-a placut insa va trebui sa reformulez pentru ca pentru mine segmentul acela chiar are sens.
Carmen... ma bucur sa te revad... poate o sa mai avem parte de tramvaie, cine poate sti?
Monica... desigur sunt multi poeti buni pe aici de aceea cuvintele tale le resimt ca o declaratie de subiectivitate... ma bucur ca ti-a placut.
Danut... sunt incantat ca ai pierdut atata vreme in pagina si apreciez gestul tau... uite ce cred eu: exista o problema a celui ce scrie si una a celui care citeste... \"scriitorul\" Vladimir se scrie pe el insusi, de asta trebuie sa fii convins... el nu isi cauta cuvintele prea mult ci e instinctual... am mai spus asta si repet: universul acesta magic, atat de indezirabil pentru tine, face parte din mine... trimiterile de acest gen nu sunt cautate pentru ca eu sa-mi dau importanta ci constituie o expresie a sinceritatii fata de \"intamplarile\" mele... uneori e greu pentru lector sa inteleaga ca altii ii sunt diferiti si de aici dificultatea de a primi... e caraghios ca imi spui ca sunt fals in poezie desi nu ma cunosti... care este atunci criteriul tau de judecata? Admit ca sunt destule lucruri de pus la punct in poezia mea, ca e mai buna sau mai rea, dar asta nu are cea mai mare importanta... eu zic altceva: trebuie sa ne acceptam diversitatea de expresie si limitele de intelegere... fii convins prietene ca si eu urlu cateodata, sunt trist, uneori aproape fericit... dar niciodata nu am sa pun in circulatie constructe fara viata, care sa nu ma reprezinte... de chestia asta sa fii convins.

Narcisa multumesc pentru feed-back... nu esti departe de adevar cu interpretarea si poate ca sfarsitul ar fi trebuit sa fie asa cum spui tu daca n-ar fi existat asteptarea... acum ascult jazz si mi se pare potrivit :)

Cred ca am lipsi cam mult daca regasesc o Ioana care nu mai crede in cuvinte... cam asta se intampla cand gasesti un vers perfect precum \"aș vrea în loc o orbire\"... e ca la fazan cand ai terminat cuvantul in nț :)

Ionut... acolo altul era autorul :))
Andrei... ma bucur sa te revad... ai dreptate cu ce zici.

Amuzanta dar nu mai putin interesanta alaturare de nume in titlul poeziei tale... acum acest aparent melanj intre trasaturile celor doua personaje si ceea ce au lasat in urma esre de natura a aduce lectorul intr-o situatie paradoxala pentru ca ambele caractere au fortat limitele specializandu-se pe cate un segment al firii... intr-un fel e ca in povestioara aceea cand o balerina ii propune lui Einstein sa-i faca un copil mizand pe faptul ca pruncul va dobandi inteligenta tatalui si trupul mamei... savantul a avut retineri serioase gandindu-se la varianta cealalta :)
\"Părțile erogenele\"... poate mergea mai bine spus de-a dreptul \"Părțile erogene\" :)
Mi-a placut \"Am dormit în doi cîte doi
Schimbînd porția de mirare\"... in rest e cam Babel :)

Tare frumos textul acesta Ali... ai surprins foarte bine starea de sufocare a sufletului... si pana la trup doar un pas... pana nu traiesti asa ceva n-ai cum sa intelegi... e genul de poezie care nu transmite dar care poate fi recunoscuta. Felicitarile mele.

Cumva imi amintesti de mine prin 2002, atunci cand gasisem loc nevoii de simplitate pe poezie.ro... chiar si tema...(http://www.agonia.ro/index.php/personals/99564/index.html)... chiar daca imi e din ce in ce mai greu sa gasesc simplitatea am sa apreciez mereu autorii care reusesc sa transmita multe in cuvinte putine. Mi-a placut.

Amire eu ce sa mai spun? Eventual ca nu gasesc puncte comune intre ce am scris eu prin noiembrie anul trecut si ce ai comentat tu in martie anul acesta (o fi iarna asta de vina ori programul nuclear iranian)... miraza=oglinda... nu-mi mai plac cartofii prajiti... m-a amuzat comentariul tau... multam de trecere etc