Poezie
suflete dezlegate
1 min lectură·
Mediu
mesagerul și-a rătăcit zapisul
printre mirosuri și oameni
tot căutând o ieșire
undeva ea adormită
cu tălpile dezgolite
visează același bărbat
peregrin spre fereastră
femeia aceea își zgârie pulpele
drumuri pe care și-a înstrăinat
plăcerea nomadă a nopților
el își lipește uneori palmele de pământ
de parcă i-ar săruta încă trupul
singurătatea și-a săpat mușuroi
cineva le pictează nordul în umbre
cel de pe urmă frig
054785
0
cineva le pictează nordul în umbre
cel de pe urmă frig
Pentru ca orice vis adevarat este un vis recurent, pentru ca orice mesager adevarat aduce un zapis ratacit, pentru ca orice drum deschide o fereastra \" printre mirosuri și oameni\", pentru intregul simbolism al strofei a doua, in care, pe parcursul a numai 5 versuri scurte, ai reusit sa vorbesti si despre foc, si despre singuratate, si despre amintirile si asteptarile lui, fanteziile si isteriile ei, dar mai ales pentru tabloul final, in care vad clar marele templu al alienarii, dincolo de care apare tara vesnicilor zapezi...o stea.