Contur de femeie

Mie mi-a placut foarte mult. De fapt autorul e un ,,senior\" al limbajului poetic.
Pe de alta parte, in sfarsit, pot respira atmosfera unui poem fara sa-mi tigari, baruri,droguri,diverse fluide ale corpului, boli e.t.c.
Felicitari!

Erata: ,,sa-mi \" a fost omis la stergere :)

\"am să vânez un zeu pentru tine
îi vom mesteca buzele fără cusur\"--> original construit; ai creat o imagine inedita pe deplin demna de finalul poemului. Felicitari!

text bun Negru Vladimir, idee, forma, continut, stil. Sincere felicitari!

text bunicel, cu nimic special, m-as fi asteptat la ceva in genul lui perdivara, dar mai e pana acolo.

stiu ca nu iti place ca revin asupra comntariilor, dar imi vine f. greu sa lupt cu propria mea fire. am intrat sa concretizez - pt. tine, pt. altii - de ce am ras, ajunsa la \"altare\": pentru ca e ceva frecvent in textele tale si, tocmai cand am inceput sa savurez o altfel de poezie...hop!, \"altarul\"!
\"armuri\"-le m-au amuzat pentru ca meru iti spun ca poezia ta e una cu atribute invechite, greoaie - intr-o armura grea - si, m-am bucurat de eventualitatea unor \"dinti de fildes\" care sa o sfasie. altceva e ca am putea intrevedea si o nota persiflanta in randurile respective. hmm...nu crezi? sau nu crezi, pana cand nu vezi?

Ai reusit sa definesti, intr-un anume fel, femeia. Acea femeie care uita sa vina, pentru ca nu stie daca isi va gasi suficienta forta sa se intoarca. Se pare ca tu ai descifrat secretul labirintului sufletului ei. Ai gasit curajul de a junge pana la capat?

sa iau creionul si sa merg pe conturul unei imagini.In spatele conturului femeii tale mirosind a flori de liliac, am descoperit mai pregnant conturul unui barbat incolacit in jurul unei fantasme care continua sa se estompeze ori de cate ori are impresia ca si-a infipt coltii in ea.

\"buzele fara cusur\" ... \"fara cusur\" dilueaza... in rest, felicitari vladimir! primele doua versuri sunt de exceptie.
cu prietenie,

Sadism pus pe seama dorului. Imagini pline de carnalitate. Climaxul formidabil reflectat in ultimele doua versuri \"apoi ne vom iubi pana cand timpul/ o sa ne sape in orbite crevase\". Drept una din dominante, a se remarca si intransigenta versurilor \"am sa vanez un zeu pentru tine/ii vom mesteca buzele fara cusur/jefuindu-l de toate duminicile. In totalitate, exceptionala.

până când timpul va deveni el însuși deșert... asta mi-a venit în cap, după ce am citit sfârșitul:)
Hmm, și dinții de fildeș, numele de metresă al zilei, ce mai, imagini frumoase și o poezie ce ar trebui să fie șoptită nu scrisă.
Plăcut:)

Silvia... probabil ai intuit ca spatiul in care imi asez personajele nu este unul facil nici sufleteste si nici pur si simplu imagistic... ce conteaza pana la urma e starea pe care o transmite poezia si modul cum interactioneaza versul meu cu imaginarul lectorului.
Elena... fiecare se scrie pe sine si preia din trairile sale ceea ce este mai relevant ori poate doar ceea ce depaseste un anumit prag de intensitate.
Razvan... acel \"fara cusur\" ar fi putut fi inlocuit cu \"perfecte\" dar am vrut sa sugerez perfectiunea nu sa o zic de-a dreptul... poate ca ar merge sa las acele buze si fara determinatii la un nivel de sub-intelegere.
Maura... despre curaj sa fie vorba? Cred ca undeva exista o forma aparte de compromis careia imi place sa-i spun armonie :)
Cozmina... de cand lumea \"dansul\" acesta al apropierii si indepartarii... \"atingerea\" fantasmei presupune si un salt mai mult sau mai putin constient intr-o alta lume, alterata in insasi realitatea ei.
Costin... am explicat mai sus variantele mele la acel \"fara cusur\"... e bine sa stiu ca am inceput corect.
Sebastian... nu e sadism... e doar dorinta aceea pe care o are cel nemultumit de trup si care tinde sa-si sfasie colivia de carne.
Livia... ai dreptate, sigur ar merge mai bine soptita... ce va fi dupa putem doar sa ne imaginam... si raiul isi are deserturile sale
Ionut... ma bucur ca ti-a placut.
Cosmin... Perdivara are virtutile sale insa ma indoiesc ca asemanarile la nivel formal pot sustine pe deplin o comparatie de acest gen... suntem prea diferiti in modul de a ne expune starile, cu siguranta distincte. E pana la urma vorba de ceea ce sustine o poezie, sinceritatea de a expune experientele personale, in acest caz.
Multumiri pentru comentariile voastre si scuze pentru raspunsul intarziat.

Am citit, am citit, am citit...
Apoi am recitit. Îmi amintește de cineva, îmi amintește alte poezii, un stil, aceeași emoție...plăcerea lecturii pe care am căutat-o și am găsit-o în altă pagină, acum albă.
Păi frumos îți șade, Vladimire, să îmi faci așa ceva?! ,,Trădare să fie, dar s-o știm și noi!\":)
Știi ce e ciudat? Aveam zilele trecute drept status pe YM: ,,ale dracului halte, făcute numai pentru plecări\", iar drept motto în agonia: ,,Teribil de alb e drumul pe care te pierd\".
Citez și acum, conturându-mi în sfârșit poetul preferat de pe agonia.ro :,,am să vânez un zeu pentru tine
îi vom mesteca buzele fără cusur
jefuindu-l de toate duminicile
apoi ne vom iubi pâna când timpul
o să ne sape în orbite crevase\"
Mi-era teamă că am pierdut o parte din tine...:)

Presimteam ca nu v-ati \"pierdut ultima oara\".
Azi vine ascunsa in parfumul de liliac si iti sopteste in timp ce tu incerci sa o conturezi.Cu fiecare particica pe care i-o dezvalui te cheama sa iti aduci aminte, dar si sa visezi la ziua in care veti \"jefui de duminici\" un zeu.

Narcisa... asa e si in viata... revenim mereu sub alte chipuri dar asta nu inseamna ca suntem schimbati si in interior... sa zicem insa ca a fost un experiment si atat... eu ma bucur pentru atentia pe care o acorzi poeziei mele... sunt un om fericit sa pot avea asemenea admiratori.
Ioana... s-a pierdut vreodata cu adevarat ceva pe lumea aceasta?:) Ca de fiecare data interpretarea ta empatica imbogateste poemul printr-o interactiune fara prejudecati.

dintre ultimele poezii asta imi place cel mai mult

\"fotoliul și-a terminat toate poveștile \"
\"mi-a fost tare dor de tine
sau poate doar te-am urât\"

\"arată-mi dinții de fildeș
care îmi vor spinteca armura\"

emani caldura. serios :)

te citesc,
numai bine

Mihai... abia acum am observat comentariul tau... iti multumesc pentru ca citesti ceea ce postez si sunt magulit de remarcile tale.

iata un poem onest, cuviincios, in care lucrurile stau la locul lor si nu migreaza ilicit spre contorsionarea dureroasa a mintii cititorilor...in care dorul e dor si trupul are bunul simt sa-si pastreze toate atributele trupului, ispre slava creatorului sau si a celui ce-l doreste....probabil ca senzatia de tihna pe care ti-o da poemul vine tocmai din echilibrul transparent intre starea ta si transcrierea poetica...salut intotdeauna cu entuziasm curajul de a recunoaste, modest, ca avem dreptul la simplitate...o simplitate suficient de stilata, in acest poem, pentru a atrage atentia

Noemi multumesc pentru parerea expusa aici.