Fragmente de nemurire

Imaginea se recompune ca-ntr-un caleidoscop din mii de fragmente de piatra colorata: mozaic sau puzzle care contureaza, dincolo de senzatia de autoironie fina, abia simtita, o suspendare de timp sau in timp. Cautarea memei-iubitei intr-o retraire oedipala a primelor instincte sexuale, sexualitatea sublimata si proiectata asupra existentei. Cam asta am vazut eu aici si-mi dau seama ca pot fi atat de departe de ce ai vrut de fapt sa transmiti incat am ezitat inainte de a lasa un semn. Ce pot remarca insa cu certitudine este impresia de forta pe care o lasa \"bucatile\" de versuri rupte, fragmentele din care se recompune ce s-o fi recompunand daca n-oi fi intuit eu mai nimic acolo. Poem pe langa care ma asez asteptand mai degraba raspunsuri la intrebarile mele.

a dat cu cotul pana zidul s-a crapat. rar, ritmic, adanc. zidul s-a crapat si prin el a incaput intai un pumn apoi un brat. umarul capul. in sfarsit zambetul. sau grimasa. trupul intreg s-a strecurat prin crapatura a iesit de la mare la seceta. s-a imprietenit peste fresca-trup nou-nouta de pe zidul-minune. el sedea in car si privea zidul cum lacrima cu lacrimi ba de sange ba de apa. i se rupsese. acum canta! nimic nu mai e ca inainte si nimic nu fusese.

mi-a placut violenta exprimarii, desi titlul mi s-a parut putin \"diafan\" si inadecvat fata de text, ca si asocierea unor lucruri incorporale cu altele din planul organicului. inceputul si finalul mai ales au o intensitate remarcabila. poate revin altadata cu detalii, acum sunt pe fuga unfortunately...

Nu mi-a placut deloc titlul. Sincer vorbind, e un cliseu de o banalitate din care mai nimic nu te poate salva. Poezia de mai jos merita un titlu mai uman, mai aproape de ideea de poezie.
Despre poezie pot sa spun ca este un amestec de versuri bune si de clisee, de locuri comune. Recunosc ca am citit versuri bune, chiar excelente si am sa dau cateva exemple, fara pretentia ca le epuizez pe toate:
iar un bărbat a băut șampanie
din pantofii tăi demodați;
pe zidul latrinei unde urinezi joia;
îmbată-mă femeie cu ce ai și tu prin casă;
să-și croiască drum spre țâțele tale
ca niște militari desfrânați
Dar ce naiba sa ma fac cu versuri care imi distrag complet atentia si ma fac sa ma intreb ce cauta in context. Ai tendinta de a poetiza excesiv (vezi exemplul cu clitorisul dat de Silvia, in care efectul este, eventual, hilar). Pot sa mai dau exemple: morfina, vena, etc sau tineretea in locul sangelui (alta imagine oarecum caraghioasa prin poetizarea pana la absurd). Credeam ca poetizarea in exces e atributul poetilor incepatori, sedusi de cuvinte, pe care dicteul automat ii fura pe parcurs, care uita despre ce scriu, coplesiti de senzatia ca scriu. Inca mai cred ca tu nu esti un astfel de poet, ca simplitatea te-ar prinde mult mai bine decat literaturizarea asta.

...parerii Cristianei. Imi faci impresia ca te diluezi (tu mentionezi in poem \"fratricid\"... nu cred ca e un simbol pe care noi la ora asta il mai putem intelege nebanal) \"suicidal\" in cuvinte. Un poem bun de pus pe masa de disectie, intelegi tu Vladi? Vreau cuvinte sa le beau nu sa le pun in formol omule.
Bobadil.

Andu, Andu, nu e frumos sa faci caterinca de ocupatiile unora prin subsolurile altora. Nu te iert eu usor pentru formolul asta, prima data cand te prind iti povestesc, cu amanunte, o saptamana in pantofii mei.

Imagini frumos realizate, subiect complex... Asta ar trebui sa insemne automat garantia calitatii. Si da, poezia este de calitate. Pacat insa de cuvintele acelea \"tipatoare\" care distrag atentia cititorului si il fac sa intrerupa sirul ideilor... Poate ca ideea ar putea fi dezvoltata mai amplu (explicand metaforele de multe ori ambigue) intr-un text in proza...

Dar, este doar o sugestie...

Nicoleta... asta s-a si vrut... expunerea pe fragmente a unor ganduri/trairi... e usor sa dai peste ele cu putin \"ciment\" si apoi sa speri ca partile vor rezista intr-un intreg... din pacate eu nu cred in asta... interpretezi intr-un registru psihanalitic insa nu cred ca este cel mai fericit pentru ca de fapt aceasta poezie e scrisa pe doua nivele, unul dintre ele ocultat poate prea adanc.
Silvia... multumesc... sunt destule aspecte de remediat in poezia asta.
Ioana... :)... e un fel de nastere ori de parasire a inchisorii printr-un gest brutal de vointa... stii insa ca gratiile sunt prejudecatile noastre... de fapt nu exista decat in mintea ce crede in ele.
Roxana... titlul are sens pentru ca este ironic prin excelenta... cum ar fi o nemurire in portii? un fel de pijama in dungi in care se imbraca un zeu citindu-si rugaciunile catre superiorul sau... multumesc de prezenta.
Cristiana... n-am chef sa pun titluri comerciale doar de dragul de a intriga oamenii si sa-i provoc astfel sa ma citeasca... e un act caraghios iar eu cand pescuiesc o fac gandindu-ma doar la peste :) Ai dreptate... clitorisul acela era un fel de recurs ultim la placere si nu de poetizare e vorba de intelegerea intr-un plan spiritualizat... de fapt profit de acest prilej pentru a ruga lectorul sa depaseasca aparenta de vulgar a unora dintre exprimari... oricum e ilar, ai dreptate. Oricum e doar un proiect de poezie... daca ar fi fost terminata nu l-as fi supus atentiei voastre.
Andrei... habar n-am cum sunt conflictele cu noi insine dar n-am gasit un cuvant mai potrivit decat \"fratricid\"... oricum intelegerea acestui text se face pe fragmente... esentele au nevoie de banalitati pentru a fi puse in valoare :)
Petre... am eu o problema cu proza desi multi mi-au spus ca in acest gen m-as putea exprima mai bine... mai vedem.
Multumiri tuturor.

totul e in mintea noastra, asa este.

..si atunci, de ce atata suparare...? :)

Ioana... unde vezi tu supararea? :) Ma gandesc doar ca ma fac putin inteles ori poate cer prea mult uneori de la lector... e mai simplu ca cineva sa-si inchipuie un clitoris gigant si sa se amuze de imagine decat sa inteleaga fragmentul acela ca o metafora a unui prag de senzualitate feminina difuza, o poarta spre o germinare ocultata si in acest caz pervertita.