Poezie
Emmanuelle Kant
1 min lectură·
Mediu
Am debitat beții...
Pe lîngă sunetele reci ale drogaților
Treceam în caravane mahmure
Murdari, duhneam
A nopți destrăbălate.
Sudoarea cu miros de ficus
De cîine ud,
O stăbăteam cu nările prin
Părțile erogene ale creierului
Am înjurat de zgomote vicioase
De pași nimicitori
Spre uitare ludică
Lascivă
În pleoape întuneric, ore nespălate.
Degeaba ne-au bîntuit
Morrisonii, eseninii,
Tot n-am reușit să strîngem de coapse
Clipa de ce murim rațional.
Ce culoare, ce formă, ce miros
Are sfîrșitul?
Păcătoasă, cabotină vrere
De a filosofa timpul din
Spirala noastra de ceas;
Ne jucăm cu cercurile strînse între
Degetele de la picioare
Plini de ciuperci mincinoase
Pînă la zorii cocoșilor masoni.
Am dormit în doi cîte doi
Schimbînd porția de mirare
Descoperire, dezvelire
A cromozomilor martiri
Uitați în vița de vie a sunetelor de clape arse.
Dă din umeri, călărețule!
0126398
0

Are sfîrșitul?
sfarsitul are forma ovala, monocroma, si miroase proaspat.
el sta timid in urechea dreapta si iti suiera bland ..
in alta ordine de idei.
nu cumva mi-ai fost profesoara de engleza anul trecut? :)