Alina Tacu

Alexandrei Lângă ușa mea se așezase un înger Avea oase de cristal și Levita prin văzduh cu melodii după urechi. Avea mereu vorbe bune Uneori rostite ca un cuțit de aer. Venea, pleca,

Dacă cel mai pieziș minut al tăcerii Și-ar strecura prin ochiul meu O fugă de cal Aș chema chiuind pămîntul Că m-am scuturat de frunze...

Mie, fata cu soare Pierdutul zenit și rama, felia de ocean Eu și eu... Vara, cireașa, cîntecul nostalgic Salt peste delirul primăvăratec Fervoarea cristalului... Să-mi lustruiesc în cuget ce

Ogarul șchiop Ogarul. Aceasta ființă plină de calități native a fost trasnită de destin. În scrierile clasice alerga alături de caii Ibn-Galal ai regilor pentru a repera vietăți hăituite de o

De fapt, de ce iubim viața mai mult decît moartea cînd viața este mult mai dureroasă? Cînd mori nu te mai doare nimic. (Jim Morrison). S-a trezit într-o noapte, după o beție cruntă. Năuc,

Lîngă poarta sărutului tău Stă un înger trist. A visat! Cristalul e visul îngerilor Înmiresmați În al nouălea cer și Androgini. Femeie bărbat? Bărbat femeie? Departe de noi și totuși

Prin toate restaurantele vizitate în peregrinările mele telurice, răsfoind prin lista de menu un singur fel de mîncare n-am reușit să aflu: supa de fantasme. De unde mi-am dat seama că cel mai

M-au întors spre lighioane de pădure Gîndurile că vom arunca pietre în Anatemă. A rostit nerugăciuni muntele cuțitar Ce a mîncat, copil, din palma Fecioarelor spulberate la ora

Romania Libera Vineri 28 Aprilie 2006 Un fost detinut politic isi striga drama si acuza Securitatea de otravirea fiului sau l A fost condamnat la inchisoare 15 ani pentru inalta tradare l

Valsa pe unduirea unui timp laconic Păpușarii veseli se bucurau De promisiuni și arcuș În piața cea mare cu pești de aramă. M-ai invitat la dans, ce frumos Îți voi aduce în vîrful

Cresc unghii metempsihotice Din degetele provocării: Imagini prinse în hazard. Melanj năucitor În sala de balet Siluete patinînd Pe un rogvaiv decolorat. Leviatan romantic e

O mie de manechine Și-au tapetat tripoul Cu marmură de Carrara. De coate le-au mușcat Ciulinul nebărbierit șprițar Cu pofte viscerale și păduchi. O mie și una de manechine Au fumat la

„De unde ți-ai luat alți ochi?\" Întreabă de din zori Cămila încețoșată în vinuri cu buchet. E dimineață post festum Lacrimile de lumină plîng Din ochii obosiți de sete. „Iarăși am luat de

Nu m-am poticnit în glasul inimii Deși licori în duhul necuprinsului Mă îmbiau la mîngîieri celeste. Am cugetat prea adînc la torți Þesute pe dos, în descreștea Creșterii de ani. Era

Ciocoiul nou născut în maternitatea economiei de piață este o specie postdecembristă care circulă pe întreaga suprafață a eșichierului politic. El a apărut obiectiv, biologic, ca un spectru istoric

Astă noapte am visat un rîu de lapte Învăluit de maluri mlăștinoase, cu mraniță Ruptă ieșind ca dintre coastele rădăcinilor Monstruos frumoase, prinse între vocile de cărbune. Hălăduiau printre

Aș vrea să adormi cu fruntea pe sărutul meu. Cald de sevă, mă ținea în brațe; Cu zori încolăciți pe sîni Nu înțelegeam De ce-mi zîmbeau copacii. Dinspre minute de tăcere Marșau pe

Clopotul violet îmi tremura ziua Era pielea luminii și totul cădea. Misterul coexistă cu cel refuzat De vînt, De ploaie, De recucerire. Seceta în crengi inocente. Tipăt de cal Þipăt de

Catoblepas este un animal fabulos care își devorează coada într-o permanentă regenerare. Prin analogie, exemplul mă duce cu gîndul la imaginea recurentă în intențiile clasei politice cînd vine vorba

Una, două, trei Multe linii roșii Pe brațe tinere de iarbă Concert cu multe umbre pe ziduri Scaunele goale Pupitrul fără semn La căderea Întîiului acord Nervos. Îți mulțumesc doar

Într-un editorial semnat Dorin Spineanu (nume predestinat, se pare), bine scris cu ascuțișul îndrăzneț al condeiului cu lamă de stilet, citeam cu voluptatea înțelegerii și empatizării, despre

Diform, ceasornicul orează: “Pasăre la apă” Stăruitor, nebunii negociază balene Ulei de mosc, amulete, proră, ciclamen Îmi vine să mor cîteva minute Cît acostează corabia cu

La fiecare ceas mi-am zidit Pădurile La fiecare clopot Am oprit Am săvîrșit Am întrebat. Trup în întuneric Suflet în cruce Suflet fără suflet. Mi-e timpul prea scurt Pentru