Poezie
Lapidata
1 min lectură·
Mediu
M-au întors spre lighioane de pădure
Gîndurile că vom arunca pietre în
Anatemă.
A rostit nerugăciuni muntele cuțitar
Ce a mîncat, copil, din palma
Fecioarelor spulberate la ora destin.
Am furat dragoste prin beciuri
Pe strofa lascivă din melodia
Lăutărească a birtului din colț cu flașneta.
Își uitase clipa de extaz
Și a plecat lăuntric să o caute.
Între timp am îngropat în curcubeu
Mierea copacului din
Promisiunea că am să rămîn
Pietrele aruncate în femei.
023647
0
BT