în goana cailor ne-a sângerat zăbala dorinței
mândri în șaua stăpânului biciul rotind a lumină
plăcerea și chinul ne-au fost sfetnici de taină
a venit timpul să-nvârtim spada în norul de
A fiară flămândă te-adulmec în treacăt
N-ai cum să afli ochiu\' sânge-auriu
Când îți sfâșie carnea plăpândă
În ruga neagră și tandră a dorinței
Cerul fără lună mă cheamă-n orbire
Peste case
Mii de ani ne-om ucide ca frații
Când sclavul în țărână va săruta
Piciorul stăpânului, spălându-l în lacrimi
Albastrul cerului împăca-va ochiu-nsângerat
Greșiților mei ispita mea e
Somnul din apă se-nnoadă verde-aur
Oglinda prin ceru-i e-o barcă plutitoare
Iar saltu-n adânc tresare între pietre
Un munte să-mplânte-n abis
Pe umeri năvodul îți țese povestea
Cu fluturi
Din piatra seacă se stoarce oul moale
pe panta cu ierburi și vant
umbra din zbor străpunsă-i de raza
saltului meșter de capră nebună
Hai să te-mbăt cu vreo două cuvinte
N-ai adăsta în alt chip
BT