Timp ucis
Alexandrei Lângă ușa mea se așezase un înger Avea oase de cristal și Levita prin văzduh cu melodii după urechi. Avea mereu vorbe bune Uneori rostite ca un cuțit de aer. Venea, pleca,
Ochiul
Dacă cel mai pieziș minut al tăcerii Și-ar strecura prin ochiul meu O fugă de cal Aș chema chiuind pămîntul Că m-am scuturat de frunze...
Oferă-mă
Mie, fata cu soare Pierdutul zenit și rama, felia de ocean Eu și eu... Vara, cireașa, cîntecul nostalgic Salt peste delirul primăvăratec Fervoarea cristalului... Să-mi lustruiesc în cuget ce
Amînarea sexelor
Lîngă poarta sărutului tău Stă un înger trist. A visat! Cristalul e visul îngerilor Înmiresmați În al nouălea cer și Androgini. Femeie bărbat? Bărbat femeie? Departe de noi și totuși
Lapidata
M-au întors spre lighioane de pădure Gîndurile că vom arunca pietre în Anatemă. A rostit nerugăciuni muntele cuțitar Ce a mîncat, copil, din palma Fecioarelor spulberate la ora
Kalimera, ia porția de soare!
Valsa pe unduirea unui timp laconic Păpușarii veseli se bucurau De promisiuni și arcuș În piața cea mare cu pești de aramă. M-ai invitat la dans, ce frumos Îți voi aduce în vîrful
Leviatan romantic
Cresc unghii metempsihotice Din degetele provocării: Imagini prinse în hazard. Melanj năucitor În sala de balet Siluete patinînd Pe un rogvaiv decolorat. Leviatan romantic e
O mie și una de manechine
O mie de manechine Și-au tapetat tripoul Cu marmură de Carrara. De coate le-au mușcat Ciulinul nebărbierit șprițar Cu pofte viscerale și păduchi. O mie și una de manechine Au fumat la
Ești atît de tînăr, efebule!
Nu m-am poticnit în glasul inimii Deși licori în duhul necuprinsului Mă îmbiau la mîngîieri celeste. Am cugetat prea adînc la torți Þesute pe dos, în descreștea Creșterii de ani. Era
Goană spre păcat
Astă noapte am visat un rîu de lapte Învăluit de maluri mlăștinoase, cu mraniță Ruptă ieșind ca dintre coastele rădăcinilor Monstruos frumoase, prinse între vocile de cărbune. Hălăduiau printre
Emmanuelle Kant
Am debitat beții... Pe lîngă sunetele reci ale drogaților Treceam în caravane mahmure Murdari, duhneam A nopți destrăbălate. Sudoarea cu miros de ficus De cîine ud, O stăbăteam cu nările
Șpriț erotic
Aș vrea să adormi cu fruntea pe sărutul meu. Cald de sevă, mă ținea în brațe; Cu zori încolăciți pe sîni Nu înțelegeam De ce-mi zîmbeau copacii. Dinspre minute de tăcere Marșau pe
Chipuri de pădure arsă
Clopotul violet îmi tremura ziua Era pielea luminii și totul cădea. Misterul coexistă cu cel refuzat De vînt, De ploaie, De recucerire. Seceta în crengi inocente. Tipăt de cal Þipăt de
Concert ratat
Una, două, trei Multe linii roșii Pe brațe tinere de iarbă Concert cu multe umbre pe ziduri Scaunele goale Pupitrul fără semn La căderea Întîiului acord Nervos. Îți mulțumesc doar
Matineu și cocoși
Diform, ceasornicul orează: “Pasăre la apă” Stăruitor, nebunii negociază balene Ulei de mosc, amulete, proră, ciclamen Îmi vine să mor cîteva minute Cît acostează corabia cu
Suflet fără suflet
La fiecare ceas mi-am zidit Pădurile La fiecare clopot Am oprit Am săvîrșit Am întrebat. Trup în întuneric Suflet în cruce Suflet fără suflet. Mi-e timpul prea scurt Pentru
Corabia portugheză
Învelișul în care locuiește Corabia portugheză este o pupă. Vegeta Dacă vreți, un fluture Închis în ochii lui Borges: Cinci fire de viață Pe întinderea matinală Cu zbor albastru și
Omul de flori
De ce iubirea nu îmi cîntă în ochi Și eu ca talazul mă zbat să cunosc Timpul uitat al cuvîntului nocturn. Să nu citesc pe chipul fad al lunii Șoaptele durerii. Mă vlăgui Fără să cunosc
El
A venit să-i primesc Sufletul În arborii mei de iarnă I-am povestit despre Poezie și șansă Tăcere sub umbra amurgului Mi-a trimis mîna către Întrebare S-au sfîrșit brusc Toate
Vibratto
Îndepărtat De reflexele Faptului interesant Devii extraterestru De cremene urbană. Poate de aceea Împart cu folos Pachetul cărților din jocul erotic Al atingerilor de pleoape Curg atît
Ochi aruncați
Cu tine, de ce ar fi așa? Poezie cu har, cu haos, cu Mine Amintire cu ochii aruncați În soare Cu venire Moarte scurtă, numește-o Clinică. Atît de multă Melodie repetată și
Întrebare către mine
Da, anevoios și întrebător Mișc din tentacule, mă întreb Sînt eu? Pisici în călduri ale vremii trecute Cămașa albă, cîndva culcuș de vertebre Mă întreb în ce lume exist A camașii? A pisicii?
Căutăm locuri în soare
Sîntem ceea ce Credem despre noi Copaci părăsiți Ore desfrînate Lumi pierdute pe drum. Zădărnicia Vorbelor ascunse in vînt Paloarea bolnavă A condamnatului La viață Sau lumina oarbă A
Transă
Pleoaple spre ochi, genele abur Trupul e mișcat, parcă, din loc Engimatică, Sosia chipului tău intră în joc. Murmur de ascunziș acatist Te întrebi, “mai exist?” Ascus într-o cifră
