Poezie
Chipuri de pădure arsă
1 min lectură·
Mediu
Clopotul violet îmi tremura ziua
Era pielea luminii și totul cădea.
Misterul coexistă cu cel refuzat
De vînt,
De ploaie,
De recucerire.
Seceta în crengi inocente.
Tipăt de cal
Þipăt de piatră
Chipuri de pădure arsă
Aerul, încrucișat de suferință
Filosof neînțeles
Al echilibrului
Insectele nevoii de a trece
Timpul
Ca o fagictoză
Fluture arlechin.
Decor fantomatic
În poezie
Întotdeauna renăscînd
Șarpele din interior
Ne însîngerează.
002.847
0