Poezie
Timp ucis
1 min lectură·
Mediu
Alexandrei
Lângă ușa mea se așezase un înger
Avea oase de cristal și
Levita prin văzduh cu melodii după urechi.
Avea mereu vorbe bune
Uneori rostite ca un cuțit de aer.
Venea, pleca, pășea prin valuri
Nu singur...alte clipe de dans
În gânduri îl însoțeau,
Alți îngeri cu oase de cristal
Și rime în cuțit de aer.
Peste copacii mei de noapte
Orbirea gestului facil
Neregăsire în golul faptelor
Momentul drogat al săniilor pe soare
Am întins mâna, am lovit cristalul
Din trupul îngerilor cu melodii după urechi.
Prea simplu este să zdrobești
Momentul translucid al încrederii;
Nu-ți trebuie decît o secundă de vid viciat
Și apoi plătești în valută sufletească.
023201
0
asta una.
doi,
\"cutit de aer\" e o expresie tipic stanesciana, eu unul as scapa de ea.
dupa care duci la vale rau textul cu:
\"rime in cutit de aer\". deja lumea de pe aici are o adevarata obsesie cu aceste cuvinte-n poezie, trebuie frate sa alcatuiesti o imagine poetica din care sa reiasa ca esti tu mare poet gen: \"versuri de dor\", \"versuri in siroaie de ploaie\", \"rima diminetii trezindu-ma\", si-asa mai departe.
plus ca ideea de \"rima\" n-are ce cauta-n acest text, scrii despre cu totul altceva. ce pot sa zic, nu prea ai ce salva din text, parerea mea