Alina Tacu
Verificat@alina-tacu
„vorbele goale îi mulțumesc pe nebuni”
Alina Tacu, sora lui Mălin Tacu, fiica lui Alexandru Tacu, cel mai mare OM în viață, cea mai tînără disidentă a României, care a văzut cu ochii sufletului ce înseamnă suferința, neputința în fața prostiei și umilința pshică în fața brutei. Debut în poezie la vîrsta de 9 ani. Premiul…
Numa de bine si, vezi, nu da prea tare la gioale ca doare!
Pe textul:
„manea dă ciudă" de felix nicolau
Pe textul:
„Lapidata" de Alina Tacu
Pe textul:
„Anonimă" de veronica popa
Pe textul:
„Autoportret în irisul iubitei" de Ioan Ivașcu
Pe textul:
„printesa de cartier" de felix nicolau
Intotdeauna am apreciat criticile si contrele, mi se par de bun augur - faptul ca se stirnesc controverse potenteaza valoric textul. Din respect pentru faptul ca ai citit poemul meu, am zabovit si eu putin asupra scrierilor tale. Insa sint atit de multe trotuare si strazi in ele, incit a trebuit sa o cotesc discret pe o cararuie - spune-i scurtatura - ca sa ma intorc intr-o lume cu sens. Si apoi m-am apucat de citit ziarele. La mai mare!
Pe textul:
„Emmanuelle Kant" de Alina Tacu
Femeile rateaza extremele (vietii)? Esti sigur? Daca da, te rog sa-mi spui si mie care sint alea.
Multumesc de vizita pe la Emmanuelle Kant
Pe textul:
„Emmanuelle Kant" de Alina Tacu
Babel se naste din alaturarea a doua lumi antagonice.
Insa, vezi tu, in povestea ta savantul a fost las, blerina fiinta cu judecata la rece iar pe tine te felicit pentru faptul ca ai observat alaturarea deliberata a celor doua nume, lucru care, de fapt, incearca sa transpara si din Babelul poetic. Si, fraza formulata mai sus se doreste un alt babel, mai mic.
Am remarcat \"erogenele\" - asa era si intentia, n-am observat la recitire (de fapt, ma si tem sa revin asupra scrierilor cu retinerea ca le voi modifica/anula)si am corectat in conformitate.
Pe textul:
„Emmanuelle Kant" de Alina Tacu
am citit undeva un interviu al unei doamne scriitoare foarte cunoscute care declara: \"imi place sa scriu ca un barbat\". recunosc, nu mi s-a facut rau, insa nici prea bine, cerebral vorbind, nu mi-a fost. asa ca am scris cum am simtit: siropos, nesiropos, cu feeling - spirt, asta e. vinul tare...data viitoare. cind feelingul se va mai imbarbata putin.
Pe textul:
„Șpriț erotic" de Alina Tacu
Florian, intind de multa vreme o mina catre tine sa te ating o clipa de malin.
Pe textul:
„Noaptea iepurelui" de florian stoian -silișteanu
Pe textul:
„mărțișori-m-aș pe dileală" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Omul de flori" de Alina Tacu
Doar credinta mea in dreptatea lui Dumnezeu mi-a fost de folos in fata sicriului unde zacea trupul fratelui meu ucis de securitate. Doar credinta in Dumnezeu m-a ajutat sa nu ucid, la rindul meu pe securistii ante si postdecembristi care mi-au dat familia afara dintr-o casa ce li se cuvenea prin lege. Doar credinta ma ajuta si acum sa le fiu alaturi pentru a-i apara de satana comunismului pervers care isi lasa balele peste tot ce exista curat in sufletul nostru de naivi ai sortii.
Pe textul:
„O resemnare contagioasă" de Alina Tacu
Un astfel de articol mi-a taiat aripile din mass media. Paradoxal, am fost redactor sef al ziarului \"Monitorul de Iasi\" timp de aproape un an de lupta fatisa cu toti. M-au indepartat cu greu: sint fiica lui Alexandru Tacu, unul dintre singurii dizidenti veritabili din Romania. Dilematic...Lupta a fost la fel ca si acum 20 de ani, insa in alt registru. Se pare ca vom viziona continuarea tot intr-un numar viitor. Multumesc pentru aprecieri.
Pe textul:
„O resemnare contagioasă" de Alina Tacu
mă îmbracă parte din mine,
ascunderea mea care va veni să răpună
E o plăcere să citești poezia ta. Însă o arunci în sufletul altora în cantități industriale și îi obosești savoarea. Lasă-te dezvăluit, decoperit mai încet...și îți asiguri un loc în clipele de neuitare.
Pe textul:
„X" de Andrei Dobrowensky
Pe textul:
„Corabia portugheză" de Alina Tacu
beau cu doze mici
picuri de căderi
cu lingurița rezonanței
servesc unda ecoului
mai sus de cer
îmi crucific trupul
în norul durerii
renegat de suflet
Frumos, partea aceasta stă ea însăși ca poezie. Însă ar fi trebuit să te oprești aici. Chiar dacă de \'manînc și plîng..mănînc\' te leagă ceva puternic, partea asta nu-și are rostul. Pînă la nuanța umbrei e altă poezie, alt spirit, altă îndreptare către cuvinte. Apoi, sub \'nuanța umbrei\' te regăsești spre poezie curată, picurată cu har.
Pe textul:
„Femeie crucificată" de Erika Eugenia Keller
Pe textul:
„el și ela" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„fantesii propolizate" de corina dragomir
Pe textul:
„fuga statuilor în timp" de dan mihuț
