Poezie
Femeie crucificată
-femeie în patru vânturi-
1 min lectură·
Mediu
sub pleoapele mele
războiesc amintiri
sunt doar pași de gânduri
ce-mi spală lacrima
sorbită-n patru părți
a femeii de patru semințe
născând feciori pe data de patru
nu mai știu de ce
vântul
mă zboară în cele patru colțuri
pe aripa nopții mă trimite să visez
zorii bărbatului meu care se însoară
despuind punctele cardinale
pe spinarea suferinței reprimate
așa a mai răsărit un rid
nostalgic zâmbește
la noua tinerețe
ce parfumează bărbatul meu
în aroma căsniciei amestecate
sub nuanța umbrei
beau cu doze mici
picuri de căderi
cu lingurița rezonanței
servesc unda ecoului
mai sus de cer
îmi crucific trupul
în norul durerii
renegat de suflet
084.202
0

beau cu doze mici
picuri de căderi
cu lingurița rezonanței
servesc unda ecoului
mai sus de cer
îmi crucific trupul
în norul durerii
renegat de suflet
Frumos, partea aceasta stă ea însăși ca poezie. Însă ar fi trebuit să te oprești aici. Chiar dacă de \'manînc și plîng..mănînc\' te leagă ceva puternic, partea asta nu-și are rostul. Pînă la nuanța umbrei e altă poezie, alt spirit, altă îndreptare către cuvinte. Apoi, sub \'nuanța umbrei\' te regăsești spre poezie curată, picurată cu har.