Obelisc cu plisc
„De unde ți-ai luat alți ochi?\" Întreabă de din zori Cămila încețoșată în vinuri cu buchet. E dimineață post festum Lacrimile de lumină plîng Din ochii obosiți de sete. „Iarăși am luat de
Dorință
Este bine să nu exiști, să nu te chinui gratuit pentru că de fapt nimeni nu te-a întrebat vreodată dacă vrei sau nu să vezi lumina soarelui, noaptea nopții, relativa frumusețe, prostia, trădarea,
De citeva ori Moartea mi-a cerut adresa
Daca se afla prea ocupata isi trimitea soli: gastile descarnate, golul hidos al depresiei. Viata reusea sa pluteasca deasupra vointei. Trupul traia spasmul supravietuirii, pasii alunecau molatec,
Scurt metraj despre Crai Nou
Daca peste mersul meu in iarba se aud clopotele trucind cerul de pe copacul din scorbura caruia se nasc ochii evlaviei, nu veniti cu vechituri de scalpuri calarite pe tepuse. Veniti cu Verde de Paris
