Scurt metraj despre Crai Nou

Daca peste mersul meu in iarba se aud clopotele trucind cerul de pe copacul din scorbura caruia se nasc ochii evlaviei, nu veniti cu vechituri de scalpuri calarite pe tepuse. Veniti cu Verde de Paris si ceramica de cucuta. Veniti cu sufletul deschis spre noul Paradis, cu teza despre singuratatea singuratatii si cu dorinta Ce fel de dorinta? Dorinta de cal, de scorpie, de carabus, de banc de pesti, de alienare, derealizare, readunare, de neblestem si peste toate plumb topit. Cit cuprinde. Dinspre mari bat brizele tacerii. De coltul de jos al Craiului Nou atirna Facatorii de amagiri. Daca le privesti bine, le poti inchide intr-un patrat si le faci vitrina. Aduni nesfirsitul intr-un patrat. Dupa care incepi sa privesti vitrina patrata o zi, o luna, un an… Daca privesti un an… Te plictisesti, uiti ca ai infinitul, doresti altceva, uiti felia de miracol in Luceafarul agatat in virful de jos, luxos apanaj al proprietatii tale si te prinzi pe altceva. Uiti sa eliberezi din vitrina patratul. Ce ai mai facut, din nou!