Obelisc cu plisc

„De unde ți-ai luat alți ochi?\" Întreabă de din zori Cămila încețoșată în vinuri cu buchet. E dimineață post festum Lacrimile de lumină plîng Din ochii obosiți de sete. „Iarăși am luat de grumaz Pisica înțărcată, prea tînără Și am uitat să-mi spăl ridurile; În cristalul lingușitor Am văzut că nu sînt Eu...incantația viscerală” De ce nu m-ai oprit prietene Înainte de a pogorî în mîlul gros? Ascultam gregorian Gustam prafuri nostalgice Atingeam un tiv de catifea epidermică Luceam cu galaxii pe trup Desenam orizonturi cu degetele Răsfirate pe coapse de madonă obosită. Lăuntric, mă striga țipătul facerii Am dat din umeri ca un lacheu Care nu a primit bacșișul cleios Din mîinile claustrofobe Ale tîrguitorilor de plăceri. De ce nu m-ai oprit? Þipătul mi-a scos mîinile din trup Atunci am amețit în lovitură Aruncat În obelisc Cu plisc De acolo mi-am luat alți ochi.