îndurare...

Mircea, ma bucur ca te \"rastignesti\" ,din nou, pe crucea poeziei. Mi-a fost dor de tine.

dar sa nu uitam ca si

din trunchiuri uscate
creste o ramura cu frunze
undeva in univers

frate nicolae...avem de ales? :)
si eu mä bucur de revedere


carmen
mä bucur de regasire...ramura infrunzitä...si porumbelul care o cautä...iata iertarea...in rest un curcubeu de la un cap la altul...

Cumva imi amintesti de mine prin 2002, atunci cand gasisem loc nevoii de simplitate pe poezie.ro... chiar si tema...(http://www.agonia.ro/index.php/personals/99564/index.html)... chiar daca imi e din ce in ce mai greu sa gasesc simplitatea am sa apreciez mereu autorii care reusesc sa transmita multe in cuvinte putine. Mi-a placut.

vladimir...
am citit...mi-a placut poazia si mi-a placut ca ai trecut pe aici...

...atâtea sclipiri
de neatins
într-un arbore
singuratic...

Trebuia să spun bine ai revenit, dar, iartă-mă! nici măcar n-am știam că ai plecat. Mă bucur că ești aici. Bine ai venit!
...atâtea cuvinte
am răstignit
îmi aduci aminte
de zenit,
de păsările acelea
care-ți picoteau
pe umeri
în drumul
spre
infinit.

atâtea
răstigniri
intr-un
vis
desfrunzit...

Sărbători fericite!, dacă n-ai trecut la catolicism. Și dacă ai trecut. Numai bine.

Cu riscul asumat de a fi inteles poate, cindva, gresit,
incercind a construi punti, noi mergem mai departe, un G
Hristos a Inviat!