NVNegru Vladimir
Verificat@negru-vladimir
Iasi
„el împărățește peste o lume pierdută de pași/ își plimbă palmele peste poteca sălbăticită a coapselor ei închipuindu-și că ninge / rostește poveștile numai pe jumătate / ca un eretic”
născut la 28 august 1974 absolvent de filosofie, activează în domeniul relațiilor umane și al comunicării. posteză texte pe www.poezie.ro din anul 2002. Poezii apărute în publicațiile “Poezia”, "Symposion", portalul cultural LiterNet, revista “Literra", volumele colective de cenaclu “Virtualia, Iasi”, Antologia Ultima generație, primul val - poezie.ro- editată de Biblioteca…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
"ca o rolă de bonuri fiscale"... cred ca aici ai spus totul, ai apucat absurdul de coada... restul e zbatere, privire din afara spre inauntru sau poate proiectia unei lumi in care aurul si plasticul sunt deopotriva determinatii ale instrainarii.
Pe textul:
„mereu" de Oana Hemen
0 suflu
ContextE un poem de atmosfera reusit... imi da impresia unui desen in alb si negru... si fuga aceea din final, un fel de alergare in cerc cu speranta ca cineva din afara poate schimba traseul.
Textul incepe de la "Am tot mai mult impresia"...
Aici as scoate "meu" pentru ca se intelege - "cu tot curajul meu și răzvrătirea".
Textul incepe de la "Am tot mai mult impresia"...
Aici as scoate "meu" pentru ca se intelege - "cu tot curajul meu și răzvrătirea".
Pe textul:
„letargie" de Alexandra Negru
0 suflu
ContextUn poem reusit intr-o rostire simpla. Mi-a placut... chiar si intimitatea acelui Dumnezeu scris cu d mic :)
Pe textul:
„să nu mă spui" de Neagu Raluca
0 suflu
ContextTextul nu-i rau defel insa e "grabit", de parca nu ai mai avut luciditatea sau poate rabdarea de a te asculta pana la capat... as revedea succesiunea de comparatii de la finalul primei strofe si locurile comune din cea de-a doua, salvate ce-i drept de formularile inspirate care au destula putere de sugestie pentru a le ascunde cumva.
Pe textul:
„street view" de Oana Hemen
0 suflu
ContextUn text cu multe imagini taiate, cu multa personalitate chiar in pofida aparentei impacari... mi-a placut mult dar nu prea mai gasesc cuvinte si nici rost. Ma bucur sa te citesc :)
Pe textul:
„de unde până unde" de Costin Tanasescu Stefanesti
0 suflu
Context"se uită noaptea pe ferestre în case"
"taci și mănânci din mine cu mâna goală"
"morții să urce la cer printre porumbei. fum și suflete. zăpada ar cădea numai
împrejur. diminețile
în sfârșit n-ar mai duhni a lumânări.
seara n-ar mai avea aerul unui priveghi la care
erecția e-o indecență față de vii dar și de morți."
Fragmentele acestea le vad mai frumoase, dar ca si in viata totul este contrast, omul insusi un melanj intre maini crestate si vise visate.
"taci și mănânci din mine cu mâna goală"
"morții să urce la cer printre porumbei. fum și suflete. zăpada ar cădea numai
împrejur. diminețile
în sfârșit n-ar mai duhni a lumânări.
seara n-ar mai avea aerul unui priveghi la care
erecția e-o indecență față de vii dar și de morți."
Fragmentele acestea le vad mai frumoase, dar ca si in viata totul este contrast, omul insusi un melanj intre maini crestate si vise visate.
Pe textul:
„maladivia" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextEu as fi terminat cu "am ales acest drum"... ca sa mentin tensiunea insa finalul tau are farmecul lui... luminos, dar parca lumina de luna plina :)
Imi place ideea cu fotografia si textul scris de mana.
Imi place ideea cu fotografia si textul scris de mana.
Pe textul:
„eu, în puține versuri" de Costin Tanasescu Stefanesti
0 suflu
ContextIdeea e faina si as fi inspitit sa te indemn sa mai lustruiesti la ea insa tare ma tem ca textul isi va pierde farmecul... ma opresc aici ca ma ia cu nostalgie si nu-i lucru sanatos :)
Pe textul:
„poezie mută cu ureche" de Andu Moldovan
0 suflu
ContextTextul are formulari exppresive dar nu am sa insist pe ceea ce mi-a placut... as fi vazut textul mai minimalist, fara balast (desi cumva face parte din poveste)... nisip ud framantat de maini nervoase fara luciditatea de a construi un castel.
Pe textul:
„aștri stinși" de Miruna Dima
0 suflu
ContextCe reconfortant pare haosul uneori, chiar daca orice am face e doar un drum spre un alt cosmos... imi pare ca tot spilul sta in pielea femeii pe care aproape ca o poti auzi, animata sub pietre si titlul textului.
Pe textul:
„[mi se zbate moartea în gânduri ca un pește]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextImi place forma bruta pe care o au uneori adevarurile rostite intre "idei si batai de inima"... ma face sa ma gandesc de ce ne imaginam poetul cu plete si ochii pierduti catre stele cand acesta e mai degraba precum un olar, are mainile aspre si uneori, asa cum bine spui, tresare cand isi priveste creatia.
Ma opresc aici pentru ca vad ca ai incadrat la personale.
Ma opresc aici pentru ca vad ca ai incadrat la personale.
Pe textul:
„despre mine" de Oana Hemen
0 suflu
ContextParca a mai zis cineva asta...
"Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinți, fără mustrări, fără căinți
și fără-ndemnuri, numai trup
și numai lut.
Ea cântă
și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul'
Dar mi-a placut atmosfera de intimitate care ascunde in ea insasi nelinistea asa cum pleoapele ascund lumina.
"Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinți, fără mustrări, fără căinți
și fără-ndemnuri, numai trup
și numai lut.
Ea cântă
și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul'
Dar mi-a placut atmosfera de intimitate care ascunde in ea insasi nelinistea asa cum pleoapele ascund lumina.
Pe textul:
„flash" de Eugenia Reiter
0 suflu
ContextTu ai ales caderea in ludic care insa ramane totusi o modalitate mai superficiala decat restul drumurilor... si spun asta fara a incerca sa minimalizez farmecul poantei de final... parerea mea e ca Stephanie nu a mai avut chef sa continue :)
As scoate partea cu pasarea.... as lasa murdare fara "ciudat" si ar mai fi.
Parerea mea... fa din textul acesta o poezie buna pentru ca poti si fragmentul are potential.
As scoate partea cu pasarea.... as lasa murdare fara "ciudat" si ar mai fi.
Parerea mea... fa din textul acesta o poezie buna pentru ca poti si fragmentul are potential.
Pe textul:
„o promisiune care nu va veni" de cezara răducu
0 suflu
ContextNu stiu de ce dar imi vine sa interpretez intr-o cheie mistica...acel 13 care e 12 plus MD sau "ar fi curs/ și-ar fi plecat firesc să-și caute o mare" care ma duce cu gandul la Pan Nalin si acel fragment: cum poti face ca o picatura de apa sa nu se usuce niciodata? O arunci in mare...
Cred ca in acest text Vasile se cripteaza mai mult decat o facea candva iar fragmentul cu "trupul consumat de primul trup ascuns în sine
cu o nuia scriindu-mi pe sub piele" imi pare un fel de a fi pentru pentru sine inseamna a aneantiza insinele care este.
Cred ca in acest text Vasile se cripteaza mai mult decat o facea candva iar fragmentul cu "trupul consumat de primul trup ascuns în sine
cu o nuia scriindu-mi pe sub piele" imi pare un fel de a fi pentru pentru sine inseamna a aneantiza insinele care este.
Pe textul:
„12, ziua în care noaptea nu a mai venit" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextPrietene uimirea, cu adevarat doar uimirea ajuta de la o vreme... si e cu adevarat interesant faptul ca intamplarile, simple in rostire, ne sunt de ajuns uneori. In rest sper ca nu e vorba despre o pisica neagra cu doua galeti goale in brate :) Cica poarta ghinion.
Pe textul:
„intrând într-o florărie" de Florin Andor
0 suflu
ContextAi multe formulari bune dar este necesar sa faci din ele o poezie... titlu, subtitlu... uneori devenim prea explicativi si nu face bine la poezie :) Imaginatie exista iti trebuie doar curaj.
Pe textul:
„Pe criptă avea tatuat un înger sumar " de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextRemarc tentatia "pianului rece ca gheața" si libertatea pe care o ofera detasarea de cotidian... mi-a placut.
Pe textul:
„B&B" de Costin Tanasescu Stefanesti
0 suflu
ContextPrima strofa una deosebita... cred ca de fapt cuprinde in sine, ca potenta, tot ceea ce ai detaliat mai departe... exista mereu nevoia/ispita de a ne re-scrie pana la capat insa vine o vreme in care capatam rezistenta si la acest \"medicament\" iar usurarea relativa care candva insotea actul poetic se disipeaza, umpland butoiasul coltului cu gloante... e un soi de senzatie de sufocare pe care am simtit-o candva... dar dincolo de incercarea mea empatica aprecieri fata de un text imperfect, prin urmare atat de... omenesc.
Pe textul:
„pavilionul cu isuși" de Ligia Pârvulescu
0 suflu
ContextUltimele 2 strofe le-am simtit mai aproape atat ca imagistica dar si prin capacitatea de a sugera acel dincolo, spatializat in afara noastra pentru a putea fi perceput dar atat de apropiat traitului.
Sintagma \"singurătatea vibrației\" m-a pus pe ganduri... ai si nu ai dreptate :)
Sintagma \"singurătatea vibrației\" m-a pus pe ganduri... ai si nu ai dreptate :)
Pe textul:
„apoi să te așezi" de Florin Andor
0 suflu
ContextEu spun ca e bine cat inca exista momentele de mirare caci gratie acestora reusim intotdeauna inca un pas... nu ca statul pe loc ar fi musai un lucru rau :)
Pe textul:
„Borcanul cu pensule" de Florin Andor
0 suflu
Context