Poezie
12, ziua în care noaptea nu a mai venit
(fractio panis)
1 min lectură·
Mediu
în ziua aceasta cu secera mi-am tăiat umbra în ea s-a zbătut
o apă tulbure și fără de-mpăcare
de-aș fi suflat deasupra-i ar fi curs
și-ar fi plecat firesc să-și caute o mare
dar a rămas cum m-ați găsit de-atâtea ori
spre lume trupul consumat de primul trup ascuns în sine
cu o nuia scriindu-mi pe sub piele
că 13-i ziua care nu mai vine
¤.¤
adun fără de lăcomie grâul dimprejur
frământ cu sângele rămas o pâine
pe care-o frâng nici eu nu știu de ce
apoi de parc-aș ține într-o mână Luna și în cealalt-o lumânare
trec pragurile locuinței atât de solemn încât ușile
încremenesc întredeschise
nu știu dacă ești binevenit dar ai intrat ia aminte
aici nu se trăiește pur și simplu (se) bate o inimă cu singurătatea
aripii nepereche
dacă vrei liniște nu veni fără să îi aduci pomană
¤.¤
lutule lutule mincinos substantiv feminin din care
(se) nasc tăcerile cele mai asurzitoare
esența formelor modelate pe roată
apa cerului în care privindu-te începi să dorești
a te întoarce definitiv
în ziua aceea stelele încep să ardă
cum se aprind pe buzele mamelor întâile cuvinte ce depun mărturie
că Moartea
e mai aproape cu un an
0126.971
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “12, ziua în care noaptea nu a mai venit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14058095/12-ziua-in-care-noaptea-nu-a-mai-venitComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GTpuțin important, însuși Serghei se-ntreba - Te-am trăit sau te-am visat doar, viață/ parcă pe un cal...- știi tu restul. un singur cuvânt am de reproșat (ce cuvânt tâmpit) acestui vers - locuinței. nu știu de ce da deloc nu-mi sună-n zis.
0
IPDistincție acordată
rareori se întâmpă minunea
sub ochii tăi
ca acum
"în ea s-a zbătut
o apă tulbure și fără de-mpăcare
de-aș fi suflat deasupra-i ar fi curs
și-ar fi plecat firesc să-și caute o mare"
sub ochii tăi
ca acum
"în ea s-a zbătut
o apă tulbure și fără de-mpăcare
de-aș fi suflat deasupra-i ar fi curs
și-ar fi plecat firesc să-și caute o mare"
0
TN
dacă vrei liniște nu veni fără să îi aduci pomană... nu cred ca tu stii linistea, Vasile.
Bucurie sa te citesc,
Tea
Bucurie sa te citesc,
Tea
0
OADistincție acordată
ton grav asupra vieții, de fapt. viața care aleargă spre moarte prea repede și care fură clipele - bucurii, tristeți-, așa cum se derulează imaginile văzute dintr-un tren care gonește de nebun. nu ai putea sărbători ceva ce te îndepărtează de minunile vieții: familie, prieteni, hobby-uri etc.
gravitatea discursului o găsesc în: umbra ființei, pâinea trupului în sens spiritual, asocierea liniștii cu pomana.
ca întotdeauna, găsesc un punct de echilibru și o stare de bine citind în această pagină.
gravitatea discursului o găsesc în: umbra ființei, pâinea trupului în sens spiritual, asocierea liniștii cu pomana.
ca întotdeauna, găsesc un punct de echilibru și o stare de bine citind în această pagină.
0
NVNu stiu de ce dar imi vine sa interpretez intr-o cheie mistica...acel 13 care e 12 plus MD sau "ar fi curs/ și-ar fi plecat firesc să-și caute o mare" care ma duce cu gandul la Pan Nalin si acel fragment: cum poti face ca o picatura de apa sa nu se usuce niciodata? O arunci in mare...
Cred ca in acest text Vasile se cripteaza mai mult decat o facea candva iar fragmentul cu "trupul consumat de primul trup ascuns în sine
cu o nuia scriindu-mi pe sub piele" imi pare un fel de a fi pentru pentru sine inseamna a aneantiza insinele care este.
Cred ca in acest text Vasile se cripteaza mai mult decat o facea candva iar fragmentul cu "trupul consumat de primul trup ascuns în sine
cu o nuia scriindu-mi pe sub piele" imi pare un fel de a fi pentru pentru sine inseamna a aneantiza insinele care este.
0
VMmulțumesc
0
C-Somatizezi teribil cu cu Celalalt, "primul trup ascuns in sine", cu Kogaion. Iti tai umbra, apa tulbure ca la o sacrificare ...aduni "graul" si cu sangele ramas iti iese de o paine...Dar nu cred, ca tu crezi ca .."Moartea este mai aproape cu un an". Painea este Invierea la care participam de fiecare data. Ganduri dintre cele mai bune.
0
VMmulțumesc, Cătălin; poate ai dreptate; sau poate nu; încă nu (mă) pot privi din exterior.
întotdeauna îndepărtarea de ceva este apropierea de altceva; cum a rămâne pe loc nu înseamnă niciodată nedevenire; suntem și nu mai suntem noi; altfel n-am trece; în definitiv, cred că, în măsura în care "este", "frângerea" înseamnă Spirit; de rest se ocupă știința: pe unde, cum și cu ce viteză.
încă o dată, mulțumesc pentru semnul de lectură.
0
ACAtenție: binevenit și întâile. Textul emoționează, crește treptat de la mare ca simbol al infinitului, la motivul selenar al iluminarii.Întâlnim in text referințe la motivul budhist, samsara (cercul),reintegrarea spirituală în energia universului: dacă ai intrat...Aș renunța la sfatul didascalic : ia aminte.De asemenea apelativul mutule nu se poate asocia cu definiția substantiv feminin(???)Lasa că este neutru, dar strica fiorul liric.Cu respect,
0
ACApelativul,,lutule,,
0
VMref substantiv, dpdv filologic aveți dreptate.
dar
îmi permit să vă recomand
a se (re)vedea "substanța" la Aristotel
mulțumesc pt semnul de lectură și pt observații.
cu reciprocitate,
Vasile Munteanu
0
Îmi place imaginea din prima strofă, scene înlănțuite ca într-un efect cinematografic. De altfel și aici: trupul consumat de primul trup ascuns în sine, este un efect vizual ca un trucaj de mers înapoi. Probabil dacă inima ar avea aripi una ar fi goul/singurătatea/ lipsa, de unde ideea ca iubirea rezidă golul și nu împlinirea. Stelele încep să ardă/ să roadă cuvinte mărturii de mame. Prin urmare, poemul îmi lasă impresia unei urcări, de la umbră, trup, sânge frământat, apoi apa cerului, stelele, cumva pe o scară intermediară între pământ și cer. Nu știu cine și când va stabili unde ne aflăm, poate chiar noi.