Poezie
insomnie
1 min lectură·
Mediu
s-a terminat și țigara
ca o carte ieftină
citită pe drum
ea doarme mă ține de mână
speriată de gândul
că m-ar putea rătăci
printre lucruri
într-o absurdă
răfuială cu lumea
undeva se aude o muzicuță
fiecare îmbrățișare poartă cu sine
dulceața destrămărilor repetate
aroma sângelui sufocat
printre cămași murdare de ruj
există zile cu două dimineți
femei care se îmbracă fără pudoare
irevocabil în roșu
buzele noastre sărate
tânjind după voluptatea canibală
a sfârșitului
057
0
