Poezie
invocatio
bilingv
1 min lectură·
Mediu
moto: \"Tota pulchra es amica mea et macula non est in te\"
deșert de cuvinte
până la capătul lumii
numai glasul răgușit
al celui care strigă numele tău
ca un tren pe care-l auzi
numai când pleacă în noapte
cu omul iubit
scutură-te de nemurire
ca de-o zeamă urât mirositoare
despică-mi gura
ca pe-o rană învechită
sub care în ascuns
capătul descărnat al limbii
conjură adevăruri fără folos
tu îți îndrepți oasele
neatentă la zarva serafimilor în alai
îmi spui cu blândețe
aruncă resturile gambelor ei
întotdeauna spre nord
ca să uiți
..............................
o posibilă variantă în germană
..............................
Eine Wüste von Wörter
Bis am Ende der Welt
Nur die heisere Stimme
Des Mannes, der nach dir ruft
Wie einen Zug, den du hörst
Nur wenn waehrend der Nacht
Mit der Geliebte fährt
Du schüttelst dich von der Unsterblichkeit
Wie von einen schlecht richenden Saft
Du solltest meinen Mund spalten
Wie eine alte Wunde
Worunter im Geheimen
Der fleischlose Teil der Zunge
Unsinnige Wahrheiten anflehen
Du korriegierst deine Knochen
Unvorsichtig bei der Lärm der Seraphimen im Aufzug
Du sagst mir mit Sanftheit
Wirf die Resten ihrer Unterschenkel
Immer nach Nord
Und so vergiesst du
033
0
Doar ‘glasul răgușit’ ce țipă la poarta iubirii se aude distinct în vacarmul vocilor amestecate între ele într-un sunet disonant al prostiei.
Busola iubirii tale arată întotdeauna nordul.